În capitala Italiei există o bancă foarte specială, și asta pentru că nu gestionează banii, ci timpul. Timp care valorează cel puțin la fel de mult pentru clienții săi ca banii reali. Moneda o reprezintă orele de lucru - folosirea lor este o înțelegere onestă, care permite întărirea legăturilor cu oamenii din comunitate. Urmăriți un reportaj marca "Focus Europa", un proiect Digi24 şi Deutsche Welle. Emisiunea e difuzată sâmbăta la ora 00:30 și în reluare de la ora 19:30.
Mauro nu a terminat de amenajat noul său apartament. E chitarist. Dar când vine vorba de bricolaj, nu e foarte priceput. Vrea să monteze rafturi, dar îi este teamă să nu găurească vreun cablu de alimentare. Dar măcar e membru al Băncii de Timp.
Mauro Clementi, muzician: "E ideal pentru lucruri mărunte. Dacă ai nevoie de ceva ce nu poți face singur, contactezi banca, iar ei trimit pe cineva."
Alessandro - și el muzician - crede că poate instala rafturile.
Alessandro Perfetti, muzician: "Am lucrat în construcții. Așa că am făcut câte puțin din toate: electricitate, zidărie... Iar acum pot să le folosesc și să fiu util."
Suntem în Pigneto, un cartier multicultural din Roma. Mulți dintre oamenii de aici nu au prea mulți bani, iar inflația consumă tot. Așa că fac schimburi. Vera are 80 de ani și stă mult timp singură.
Vera Lari, pensionară: "Am nevoie de o companie prietenoasă. Un prieten drag a decedat. Era o persoană căreia mă confensam. Mereu am avut un astfel de prieten."
Acum, Stefania e acolo și oferă o oră din timpul ei prețios pentru conversație sau pentru a juca și cărți. Stefania și Vera sunt membre ale Băncii de Timp.
Stefania Romoli: "Îmi place să-mi ofer din timpul meu, compania și conversația mea celor care au nevoie de ele."
În spatele acestei uși discrete se află biroul Băncii de Timp. Ideea este că toate activitățile au aceeași valoare și pot fi împrumutate. Dacă Alessandro lucrează pentru Mauro, el poate răscumpăra acel timp de la un alt membru - Vera, de exemplu. Există multe bănci de timp în Italia, iar cea din Pigneto e una dintre cele mai vechi. Ilaria înregistrează toate orele petrecute. Anul trecut au fost peste 600, iar criza face ca numărul să crească.
Ilaria Ignacchiti, de la Banca de Timp: "Solicitările s-au schimbat mult, avem mai multe cereri de ajutor practic. Suntem o instituție importantă pentru comunitatea de aici."
Vera Lari, pensionară: "Pentru mine e vital. Vital!" Vera s-a mutat de curând la Roma și cunoaște foarte puțini oameni aici. Pe lângă conversația cu Stefania, ar fi frumos și să o bată la cărți. Dar aceasta e o dorință pe care Stefania nu e pregătită să i-o îndeplinească.
Stefania Romoli: "E plăcut să îi ții companie cuiva. E o experiență frumoasă."
Vera, în vârstă de 80 de ani, spune că nu poate să-și achite datoriile de timp. Dar nu e nevoită să o facă. Spre deosebire de băncile obișnuite, Banca de Timp nu este atât de strictă în ceea ce privește rambursarea.
Mauro Clementi, muzician: "Foarte bine, foarte bine." Alessandro a terminat și el. Dacă ar fi tăiat un cablu, ar fi fost asigurat de Banca de Timp. Nu știe ce va face cu cele două ore de credit de timp. Dar, mai important, a ajuns să cunoască un coleg muzician din cartier.
Alessandro Perfetti, muzician: "Ar fi frumos să cântăm împreună cândva." Mauro Clementi, muzician: "Da, hai să organizăm ceva."
Mauro își plătește datoria de timp chiar în aceeași zi, predând lecții de chitară seara, la banca de timp. Și Stefania își răscumpără creditul cu Mauro. E îngrijitoare la un centru de copii, iar jocul de cărți cu Vera a ajutat-o să-și permită această lecție de chitară.
Stefania Romoli: "Sunt foarte entuziasmată. Abia aștept să încep. La prima mea Comuniune am primit lenjerie de pat, iar vărul meu a primit o chitară. Sincer, aștept acest moment de 40 de ani."
La Banca de Timp, trebuie să dai puțin pentru a primi mult mai mult înapoi.