În timpul primului său mandat, președintele american Donald Trump a acționat după propriile reguli diplomatice în relațiile cu adversarii Americii, împrietenindu-se public cu Rusia și Coreea de Nord, în timp ce a exercitat separat presiuni asupra Chinei și Iranului. De data aceasta, el se confruntă cu un alt tip de provocare: un grup mai unit de inamici ai SUA, care au devenit mai apropiați ca urmare a invaziei Rusiei în Ucraina în 2022, scrie Reuters într-o analiză privind provocările din ce de-al doilea mandat al lui Donald Trump și modul în care liderul american și-ar putea exercita puterea și înfluența în ceea ce privește politiva externă a Casei Albe.

Trump, care a preluat luni funcția, a promis să pună capăt războiului Rusiei din Ucraina, să limiteze programul nuclear al Iranului și să contracareze China, consolidând în același timp armata americană.

Dar în ultimii ani, președintele chinez Xi Jinping și președintele rus Vladimir Putin au creat un „parteneriat fără limite”, Beijingul oferind Rusiei sprijinul economic de care are nevoie pentru a-și susține războiul din Ucraina.

Marți, Putin și Xi au propus o nouă aprofundare a parteneriatului lor strategic în timpul unei lungi convorbiri telefonice după ce Trump a fost învestit în funcția de președinte al SUA.

Rusia a mai semnat pacte strategice cu Coreea de Nord în iunie 2024 și cu Iranul vineri.

Gruparea celor patru inamici ai SUA, pe care ambasadorul lui Biden în China a numit-o recent o „alianță necurată”, se adaugă la o pierdere de influență pentru SUA și partenerii săi, spun analiștii.

„Dilema pentru Trump, care și-a exprimat dorința de «a se înțelege cu Rusia» și care încearcă să preseze China pe plan comercial, este că parteneriatul Moscovei cu Beijingul limitează atât dorința Rusiei de a se angaja în discuții cu Washingtonul, cât și vulnerabilitatea Chinei la presiunile SUA”, a declarat Daniel Russel de la Institutul de Politici Asia Society din Washington, care a condus politica pentru Asia de Est în timpul fostului președinte Barack Obama.

Rusia a rezistat sancțiunilor occidentale intense, în mare parte datorită achizițiilor masive de petrol rusesc de către China și furnizării de bunuri cu dublă utilizare despre care administrația Biden anterioară a afirmat că susțin baza industrială de apărare rusă, o acuzație negată de China.

Coreea de Nord furnizează soldați și arme pentru Rusia în Ucraina și și-a avansat rapid programul de rachete nucleare. Iar experții se tem că Iranul, deși slăbit de atacul Israelului asupra organizațiilor pe care le susține în Orientul Mijlociu, și-ar putea relua eforturile de a construi o armă nucleară.

Membrii noii administrații americane recunosc provocarea.

„China cumpără petrol de la Iran pentru echivalentul  câtorva penny la un dolar, iar Iranul folosește banii pentru a trimite rachete și drone în Rusia, care apoi lovesc infrastructura critică ucraineană”, a declarat Mike Waltz, viitorul consilier pentru securitate națională, într-un interviu acordat Fox News în noiembrie.

În cadrul audierii sale de confirmare în Senat de săptămâna trecută, secretarul de stat Marco Rubio a catalogat China drept cea mai gravă amenințare la adresa Statelor Unite și a acuzat Moscova, Teheranul și Phenianul că semănau „haos și instabilitate”.

Zack Cooper, senior fellow axat pe Asia la American Enterprise Institute, a declarat că el crede că echipa lui Trump „va încerca să îndepărteze țările de China”.

„Se pare că vor să îndepărteze Rusia, Coreea de Nord și Iranul de China, ceea ce înseamnă să diferențieze aceste amenințări mai degrabă decât să sugereze că sunt interconectate”, a spus Cooper. „Așa că a insista pentru un acord cu Phenianul și un altul cu Moscova mi se pare cel mai probabil.”

Împărțirea partenerilor nu va fi ușoară.

Coreea de Nord, în primul rând, ar putea avea mai puține stimulente pentru a se angaja direct discuții cu Statele Unite, a declarat Michael Froman, care a făcut parte din cabinetul lui Obama în calitate de reprezentant comercial al SUA și care este acum președinte al think tank-ului Council on Foreign Relations.

În timp ce Trump în timpul primului său mandat a crezut că ar putea ajunge la o înțelegere cu Phenianul, Froman a spus că nu este clar dacă Coreea de Nord are un interes în a discuta cu SUA acum că are un sprijin mai larg din partea Rusiei și a Chinei.Trump a organizat summituri fără precedent cu liderul nord-coreean Kim Jong Un în timpul primului său mandat și se mândrește cu relația lor. Echipa lui Trump discută din nou despre continuarea discuțiilor directe cu Kim.

Unele fisuri în legăturile dintre cele două țări încep să apară.

Fostul adjunct al ambasadorului SUA la Națiunile Unite în mandatul lui Biden, Robert Wood, s-a întrebat dacă Teheranul se poate baza pe ajutorul Moscovei, citând lipsa de sprijin a Rusiei pentru aliatul său, fostul președinte sirian Bashar al-Assad, cu puțin timp înainte ca acesta să fie înlăturat.

„Dacă aș fi în locul Iranului și m-aș uita la modul în care Rusia l-a abandonat pe Assad, aș fi foarte îngrijorat”, a declarat Wood.

În ceea ce privește Iranul, Trump pare să se întoarcă probabil la politica pe care a urmat-o în mandatul său anterior, care a încercat să distrugă economia Iranului pentru a forța țara să negocieze un acord privind programul său nuclear, programul de rachete balistice și activitățile regionale.

Wood a declarat că toate aceste eforturi vor fi mai ușoare dacă noua administrație se concentrează pe consolidarea alianțelor americane, un atu al SUA pe care Trump l-a minimalizat în timpul primului său mandat.

„Încerci să le divizezi acolo unde poți”, a spus el, referindu-se la China, Rusia, Iran și Coreea de Nord. „Este atât de important să avem și să ne putem baza pe tipul de alianțe pe care le avem, deoarece Statele Unite nu se pot confrunta singure cu toți acești jucători”.