Telescoapele Hubble şi James Webb, cele mai puternice observatoare astronomice spaţiale, au dezvăluit joi imagini detaliate ale impactului produs luni de DART, o sondă NASA, asupra unui asteroid, iar aceste imagini îi vor ajuta pe oamenii de ştiinţă să înţeleagă procesul aflat în spatele modificării orbitei unui obiect cosmic.
Este pentru prima dată când celebrele telescoape spaţiale au fost utilizate pentru a observa simultan acelaşi corp cosmic: un asteroid situat la 11 milioane de kilometri de Terra, ţinta primului test din lume ce vizează apărarea planetară.
Luni seară, vehiculul spaţial DART lansat de NASA s-a prăbuşit pe suprafaţa lui Dimorphos, o mică lună cu diametrul de 160 de metri care pluteşte în jurul unui asteroid mai mare (Didymos), cu scopul de a-i devia orbita.
Inginerii de la NASA vor trebui să aştepte câteva zile sau câteva săptămâni pentru a putea să confirme că traiectoria lui Dimorphos a fost într-adevăr modificată. Ei vor trebui şi să îl localizeze în raport cu poziţia sa de origine.
Însă, la scurt timp după coliziune, primele imagini - realizate de telescoapele de la sol şi de un nano-satelit trimis la bordul sondei DART - au arătat un vast nor de praf în jurul lui Dimorphos, care se întinde pe mii de kilometri.
Asupra acestui nor, telescoapele James Webb şi Hubble, care operează din spaţiu, au putut „să îşi focalizeze mai fin obiectivele”, a declarat Alan Fitzsimmons, astronom la Queen's University din Belfast, participant la observaţiile realizate la sol prin proiectul ATLAS, o reţea de patru telescoape operate din Hawaii, scrie Agerpres.
Aceste imagini permit vederea „într-o manieră clară a acelui material expulzat după impactul exploziv cu DART, fiind ceva destul de spectaculos”, a precizat el.
Camera NIRCam de la bord telescopului James Webb, care operează în spectrul infraroşu apropiat, a observat efectele impactului timp de mai multe ore după coliziune. Cele 10 imagini ale sale dezvăluie un nucleu compact înconjurat de "rotocoale de materiale", asemănătoare unor filamente în expansiune, "care se îndepărtau de locul în care s-a produs impactul", au dezvăluit într-un comunicat comun Agenţia Spaţială Europeană (ESA) şi administratorii telescoapelor James Webb şi Hubble.
Imaginile captate de telescopul Hubble, realizate de o cameră cu unghi un unghi larg la 22 de minute, 5 ore şi 8 ore după impact, arată în spectrul luminos vizibil mişcarea filamentelor ejectate - materia smulsă de pe asteroid.
Acestea apar sub forma unor raze, însoţite de o creştere progresivă de luminozitate, dar care s-a stabilizat la opt ore după impact, un fenomen care "i-a intrigat pe astronomi", potrivit aceluiaşi comunicat.
Telescopul James Webb, care desfăşoară observaţii astronomice la o distanţă de 1,5 milioane de kilometri de Terra începând din iulie, precum şi Hubble, aflat în serviciu de peste 30 de ani, vor dezvălui în perioada următoare cantitatea de materie ejectată în spaţiu, natura sa (fragmente mari sau praf fin) şi viteza sa de deplasare.
Aceste informaţii vor putea să îi ajute pe cercetători "să înţeleagă eficacitatea cu care un impact cinetic poate să modifice orbita unui asteroid", conform comunicatului. Tehnica impactului cinetic experimentată de NASA constă în percutarea unui asteroid cu scopul de a "îl împinge" uşor şi de-ai devia, astfel, traiectoria. E ca şi cum cineva ar juca biliard în spaţiu.
Cu cât există mai multă materie ejectată, cu atât traiectoria are o şansă mai mare de a fi alterată. "Rapiditatea cu care astronomii vor putea să măsoare deviaţia va depinde de eficacitatea sondei DART", a subliniat Alan Fitzsimmons.