Guvernul german, zdruncinat de perspectiva ca președintele american Donald Trump să își retragă garanțiile de securitate, pregătește o reajustare fundamentală a poziției sale de apărare. Noua coaliție a creștin-democraților (CDU/CSU) și a social-democraților (SPD) a convenit deja să facă eforturi pentru modificări care ar deschide calea către cheltuieli militare dramatic mai mari.

Cel mai probabil viitor cancelar al Germaniei, liderul CDU, Friedrich Merz, a declarat că „având în vedere amenințările la adresa libertății și păcii noastre pe continentul nostru”, noul motto al guvernului trebuie să fie „orice este nevoie”.

Un test de turnesol pentru cât de serioase sunt aceste eforturi este dacă noul guvern va urma un Plan B pentru o posibilă retragere a umbrelei de securitate nucleară a SUA pentru Germania și Europa în ansamblu, notează Thorsten Benner într-o amplă analiză în  Foreign Policy.

Berlinul are nevoie de o regândire ambițioasă a politicii nucleare care să includă un impuls pentru a recrea partajarea nucleară la nivel european – cu puterile nucleare ale continentului, Franța și Marea Britanie – care să descurajeze Rusia și alți adversari. De asemenea, este esențial ca Germania să investească în cercetarea nucleară civilă pentru a menține latența nucleară ca protecție. Merz și-a exprimat dorința de a le face ambele, subliniază sursa citată.

Ca parte a partajării nucleare NATO, Germania găzduiește aproximativ 20 de bombe nucleare americane B-61 la baza aeriană Büchel. În ultimele decenii, majoritatea germanilor au fost în favoarea scoaterii acestor arme nucleare din Germania. Acest lucru a făcut parte integrantă din dorința germană de a părăsi tot ceea ce este nuclear, militar sau civil. Până la jumătatea anului 2021, un sondaj publicat de Conferința de Securitate de la München a constatat că doar 14% dintre germani sunt în favoarea armelor nucleare pe teritoriul german.

Invazia Ucrainei de către Rusia a dus la o schimbare dramatică a opiniei publice. La jumătatea anului 2022, 52% dintre germanii chestionați pentru revista Panorama și-au exprimat sprijinul pentru păstrarea sau chiar creșterea armelor nucleare americane în Germania. Atacul Rusiei împotriva Ucrainei, care a inclus amenințarea folosirii unor astfel de arme pentru a descuraja Europa și Statele Unite să sprijine Kievul, a lăsat în mod clar o amprentă asupra populației germane.

În lumina unor astfel de amenințări, se pare că majoritatea germanilor au ajuns la concluzia că este mai bine să fie direct sub o umbrelă nucleară. După invazia Rusiei, cancelarul german Olaf Scholz a decis să încheie un acord de 10 miliarde de euro cu Statele Unite pentru a cumpăra avioane F-35 care să înlocuiască vechea flotă Tornado care ar transporta bombele nucleare americane stocate la baza aeriană Büchel.

Dintre toți cancelarii germani recenti, Scholz s-a străduit să aibă cea mai strânsă relație cu Washingtonul. El a încercat să rămână pe această cale chiar și după întoarcerea președintelui Donald Trump la Casa Albă. La Conferința de Securitate de la München de la mijlocul lunii februarie, Scholz a spus : „Nu vom fi de acord cu nicio soluție care să ducă la o decuplare a securității europene și americane.”

Această afirmație sună foarte decisiv, dar numai dacă ignori că decizia de decuplare de securitatea europeană este în mâinile Statelor Unite. Berlinul nu are putere de veto aici.

Succesorul probabil al lui Scholz, Merz, dă un ton foarte diferit. Înainte ca rezultatele oficiale să fi fost anunțate în noaptea alegerilor din 23 februarie, el a declarat : „Prioritatea mea absolută va fi să consolidez Europa cât mai repede posibil, astfel încât, pas cu pas, să putem obține cu adevărat independența față de SUA”.

Merz a mai spus că nu este clar dacă „vom vorbi în continuare despre NATO în forma sa actuală” până la summit-ul planificat al blocului din iunie „sau dacă va trebui să stabilim o capacitate europeană independentă de apărare mult mai repede”.

Merz este convins că asta trebuie să includă un Plan B pentru eventuala retragere a umbrelei nucleare americane. Cancelarul în așteptare a propus discuții cu Franța și Marea Britanie pentru a stabili dacă cele două sunt dispuse să se angajeze într-un acord de partajare nucleară cu Germania.

Aceasta este o schimbare majoră în dezbaterea germană. Foștii cancelari Angela Merkel și Olaf Scholz au ignorat în mod constant ofertele președintelui francez Emmanuel Macron de a se angaja într-un dialog strategic privind descurajarea nucleară în Europa. Într-o adresă televizată din 5 martie, Macron a răspuns pozitiv la ceea ce el a numit „apelul istoric” al lui Merz. Președintele francez a spus că a decis „să deschidă dezbaterea strategică privind protecția aliaților noștri de pe continentul european prin descurajarea noastră nucleară”.

Alinierea Merz-Macron oferă o bază politică solidă pentru discuțiile privind europenizarea în continuare a partajării nucleare. Desigur, există multe obstacole, riscuri și întrebări fără răspuns, așa cum criticii acestor propuneri în dezbaterea germană s-au grăbit să sublinieze.

O primă cerință este o viziune comună a unui aranjament politic realist pentru europenizarea descurajării extinse și a partajării nucleare. O opțiune ar fi recrearea grupului de planificare nucleară al NATO la nivel european, cu Franța și Marea Britanie ca puteri nucleare ancoră. Pentru a permite participarea Regatului Unit, aceasta ar trebui făcută în afara cadrului oficial al UE. În centrul său, grupul de planificare ar trebui să includă câteva țări europene cheie (Polonia, Italia și Germania ar fi cu siguranță printre ele). UE ar putea fi reprezentată colectiv prin președintele Consiliului European sau șeful UE pentru afaceri externe. Liderii Germaniei și Poloniei și-au exprimat deja deschiderea față de acorduri concrete de partajare nucleară, cum ar fi deținerea capacităților franceze staționate pe teritoriul german sau polonez.

Desigur, decizia finală cu privire la orice utilizare a armelor nucleare va rămâne în sarcina Franței și a Regatului Unit, așa cum a subliniat și Macron în comentariile sale din 5 martie. Acest lucru oglindește acordul actual cu Statele Unite. Membrii implicați în partajarea nucleară ar contribui financiar la sarcina menținerii arsenalului nuclear francez și britanic.

Încă din 2019, Bruno Tertrais, unul dintre cei mai importanți strategi nucleari ai Franței, a discutat despre un astfel de aranjament. Conștient de obstacole, el a demontat și unele dintre cele mai frecvente critici. De exemplu, chiar și combinate, arsenalele limitate din Franța și Marea Britanie nu ar fi un substitut complet pentru descurajarea extinsă din SUA bazată pe un arsenal de câteva ori mai mare. Dar asta nu înseamnă că un mijloc de descurajare cu sediul în Franța sau Marea Britanie nu ar fi credibil, în sine. După cum a susținut Tertrais, „un arsenal mic poate descuraja o putere majoră cu condiția ca acesta să aibă capacitatea de a provoca daune considerate inacceptabile de cealaltă parte”.

De asemenea, nu este convingător să pretindem că concentrarea pe europenizarea descurajării nucleare distrage atenția de la investițiile necesare în descurajarea convențională (inclusiv capacități de lovituri de precizie). Tertrais a susținut că europenii trebuie pur și simplu să le urmărească ambele. În același timp, Regatul Unit se bazează pe Washington pentru elementele cheie ale propriului său arsenal nuclear. Dar capacitățile franceze sunt pe deplin autonome, ceea ce este crucial pentru credibilitate în lumina unei posibile întoarceri a SUA împotriva Europei.

A susține că un impuls de europenizare a partajării nucleare ar stimula proliferarea nucleară la nivel global pare exagerat. Coreea de Sud, Arabia Saudită sau Turcia își vor lua propriile decizii cu privire la utilizarea nucleară pe baza propriilor evaluări ale situației lor de securitate. Și pe termen mediu și lung, Germania și Europa trebuie să se gândească și la controlul armelor și la măsurile de consolidare a încrederii cu Rusia.

Desigur, germanii și alții care caută acum protecție nucleară în Franța și Regatul Unit s-ar putea întreba cât de stabile și de fiabile sunt aceste puteri nucleare europene din punct de vedere politic. Aceasta este o întrebare valabilă. La urma urmei, în Marea Britanie, Nigel Farage – liderul partidului de extremă dreapta Reform UK – are câștiguri constante. Franța ar putea fi la doar la un scrutin distanță de a avea un președinte dintr-un partid de extremă dreaptă sau de extremă stângă ostil împărtășirii descurajării nucleare franceze.

Acestea fiind spuse, singura altă opțiune pentru Germania, în afară de o umbrelă nucleară europeană, ar fi să-și urmărească propriile arme nucleare. În această etapă, având în vedere consecințele politice, povara financiară și timpul necesar pentru fabricarea unei bombe germane, nu este o alternativă rentabilă. Cu toate acestea, Germania trebuie să investească în menținerea latenței nucleare, adică să aibă capabilitățile de bază pentru a-și urma propriul program de arme nucleare într-o situație în care nu are altă alternativă.

În acest scop, Germania trebuie să se angajeze din nou în cercetarea nucleară civilă, subliniază Thorsten Benner, director al Institutului de Politici Publice Globale din Berlin.

În primele zile ale primului mandat al lui Trump, Merkel a declarat că „noi, europenii, trebuie să ne luăm cu adevărat destinul în propriile mâini”. Cu toate acestea, nu a urmat nicio acțiune. Astăzi, vedem consecințele dramatice de a lua în sfârșit această declarație în serios.