Pe măsură tot mai mulți muncitori din industria auto și siderurgică din Germania își pierd locurile de muncă, sindicatele amenință să declanșeze proteste uriașe și politicienii nu reușesc să găsească soluții, scrie Politico. Criza de la Volkswagen este doar vârful icebergului: vechea locomotivă a Europei s-a împotmolit și trebuie să își revizuiască modelul economic care s-a bazat prea mult timp pe energie ieftină din Rusia și exporturi în China.

Anunțul că Volkswaven plănuiește să închidă trei fabrici în Germania, să dea afară zeci de mii de muncitori și să reducă salariile cu 10% pentru toți angajații a produs un șoc colectiv în țara care se prezintă drept „Autoland” - țara mașinilor.

În Germania, industria auto nu este doar un simplu sector al economiei, iar importanța Volkswagen nu se rezumă doar la profituri, pierderi sau numărul de angajați. Gigantul auto a fost mereu un simbol al puterii germane.

Acum, Volkswagen a devenit o oglindă a crizei industriale prin care trece Germania. În timp ce PIB-ul anual urmează să scadă pentru al doilea an la rând, problemele de la Volkswagen reflectă starea gravă a economiei germane, scrie El Pais.

Blocat într-un model economic învechit, a devenit clar că fostul motor economic al Europei era dependent de gazele ieftine din Rusia și exporturile în China. Odată cu războiul din Ucraina, acea bulă s-a spart. „Vechiul model de afaceri nu mai funcționează”, a scris și revista germană Focus.

Faptul că Volkswagen nu mai poate să concureze pe plan internațional este un simptom al unui motor care nu mai pornește. „Made in Germany” și-a pierdut strălucirea.

„Volkswagen nu este doar un simbol al întregii economii germane, ci și un simbol al declinului întregii industrii”, a spus Carsten Brzeski, șeful departamentului de macroeconomie al ING.

Criza companiei „arată că o serie de decizii proaste de management, cuplate cu o anumită aroganță și subestimare a noilor tehnologii și competitori, precum și rolul schimbător al Chinei în economia globală, au produs pagube uriașe în întreaga industrie germană”, a explicat Brzeski.

Veștile proaste pentru industria germană nu s-au oprit aici. Producătorul de oțel Thyssenkrupp, o altă emblemă a puterii industriale a Germaniei, a anunțat că ar putea concedia 11.000 de angajați până în 2030.

Meyer Werft, un șantier naval vechi de peste 200 de ani, a evitat falimentul după ce a primit un ajutor de la stat în valoare de 400 de milioane de euro.

Gigantul industrial este în agonie, ceea ce expune slăbiciunea modelului său economic. Producția industrială a scăzut cu 20% față de vârful înregistrat în 2017, potrivit Deutsche Bank Research, al cărei economist-șef Robin Winkler a spus într-o analiză recentă că este „declinul cel mai abrupt din istoria Republicii Federale” - adică de la finalul celui de-al Doilea Război Mondial.

„Modelul german se baza pe energia din Rusia și pe creșterea determinată de export grație cererii din SUA și China. Acești piloni au fost profund zguduiți”, a spus Sander Tordoir, economist șef al Centrului pentru Reforma Europeană (CER).

Profiturile sunt șterse de vânzările slabe și costurile ridicate. Profiturile au scăzut cu 14% în prima parte a anului pentru Volkswagen, cu 15% pentru BMW și cu aproape 16% pentru Mercedez -Benz. O singură statistică ne oferă o imagine clară a situației: printre cele mai bine vândute 10 mașini electrice din toată lumea nu se regăsește niciun model german.

Thorsten Gröger, negociatorul șef al IF Metall, cel mai mare sindicat din Germania, a spus că vor avea loc „proteste de avertizare” înainte de 9 decembrie și de următoarea rundă de negocieri, amenințând că vor fi luate măsuri mult mai drastice dacă discuțiile nu produc rezultate pozitive, potrivit Politico.

„Există posibilitatea unor acțiuni industriale de mare amploare”, a amenințat Gröger. „Suntem pregătiți pentru asta.”

Problemele vin într-o perioadă în care guvernul Germaniei este incapabil să ia măsuri după recentul colaps al coaliției tripartite care se afla la guvernare.

Ar mai putea dura luni de zile până când Germania va avea un nou guvern, negocierile dintre partide putând să se prelungească cu mult după alegerile din 23 februarie.

În timp ce în Germania situația devine tot mai alarmantă, Franța, a doua cea mai mare economie a Uniunii Europene, are de-a face cu propria ei criză politică. Lidera extremei drepte, Marine Le Pen, a amenințat că va răsturna coaliția fragilă aflată la guvernare votând împotriva bugetului premierului Michel Barnier – o decizie care s-ar putea resimți puternic pe piața financiară.

Pe măsură ce războiul din Ucraina continuă și protecționismul în ascensiune va continua să transforme fundamental comerțul global care a stat la baza modelului de export al Germaniei, politicienii de la Berlin se află în fața unei realități incomode: instrumentele obișnuite pe care le aveau la dispoziție s-ar putea să fie insuficiente pentru a rezolva această criză.

„Provocările sunt mai adânci și mai mari decât poate am recunoscut în dezbaterile și deciziile politice din ultimii ani”, a spus ministrul economiei Robert Habeck, în cadrul unui summit industrial.

Vremurile când economia Germaniei era în creștere constantă, cu produse fabricate cu energie ieftină și o cerere mare pe piața internațională, s-au încheiat. Și va dura mult timp până când perioada de aur se va mai întoarce.

Locomotiva Europei s-a împotmolit și este de doi ani în recesiune – ceva ce nu s-a mai întâmplat de peste 20 de ani. Germania este obligată să se reinventeze ca națiune industrializată.

„Germania trage în jos rezultatele economice ale zonei euro: este una dintre economiile care cresc cel mai puțin și asta în ciuda faptului că este cea mai mare”, a spus economistul-șef CER, Sander Tordoir.

„Teama dezindustrializării face ca Germania să se întoarcă spre interior în loc să conducă Europa spre soluții”, a mai spus Tordoir.