Când Marco Rubio va sosi în America Latină, în acest weekend, în prima sa călătorie în străinătate în calitate de secretar de stat al lui Donald Trump, va găsi o regiune zguduită de abordarea uimitoare a noii administrații americane.

În primele zile ale celui de-al doilea mandat al lui Trump, președintele și-a reiterat intenția de a revendica Canalul Panama , i-a înfuriat pe brazilieni prin repatrierea migranților în cătușe și a impus pentru scurt timp sancțiuni zdrobitoare și tarife asupra Columbiei, într-o luptă privind zborurile cu deportați.

Prima oprire a lui Rubio va fi Panama City, în contextul în care administrația Trump va îndrepta atenția Washingtonului către America Latină, cu scopul de a contracara influența deja extinsă chineză în regiune și de a stopa migrația, potrivit Reuters.

Primul secretar de stat cu origini latine, Rubio a indicat deja că Departamentul de Stat va juca un rol esențial în a-l ajuta pe Trump să își realizeze politica de „contracarare a migrației în masă”, iar subiectul va fi în centrul atenției în timp ce își va continua călătoria externă spre El Salvador, Costa Rica, Guatemala și Republica Dominicană.

Administrația Trump a intensificat deportările, trimițând migranți cu avioane militare în țări din America Latină, inclusiv Guatemala. Zborurile au declanșat o scurtă dispută cu Columbia, duminică, după ce președintele Gustavo Petro a refuzat să permită aterizarea a două avioane militare, înainte de a accepta ulterior să trimită aeronave columbiene pentru a aduce înapoi deportații.

Kevin Whitaker, un fost ambasador al SUA în Columbia, a declarat că impunerea imediată de către Trump a tarifelor, precum și sancțiunile și restricțiile de viză rar utilizate împotriva Columbiei, un aliat de lungă durată al SUA, a semnalat țărilor din regiune cât de serios ia administrația Trump problema migrației.

„Mesajul pe care l-a transmis este cât de dispusă este administrația Trump să folosească aceste instrumente”, a explicat Whitaker, în prezent analist al grupului de reflecție Atlantic Council.

Trump a indicat că dorește să reafirme dominația SUA asupra emisferei vestice, spunând că Washingtonul trebuie să controleze și Groenlanda, un teritoriu autonom al Danemarcei - o aspirație respinsă cu fermitate de oficialii danezi și groenlandezi - alături de amenințările sale asupra Canalului Panama.

Rubio, fiul unor imigranți cubanezi și un vorbitor fluent de spaniolă, este un așa-numit „șoim” privind politica legată de Cuba și Venezuela. În timpul primului mandat al lui Trump, el a fost o forță motrice în spatele retragerii apropierii istorice a lui Barack Obama de Cuba și a jucat, de asemenea, un rol major în elaborarea unei campanii de „presiune maximă” asupra Venezuelei, inclusiv sancțiuni drastice asupra sectorului energetic al națiunii OPEC.

Imediat după preluarea mandatului, Trump a declarat o urgență națională la granița dintre SUA și Mexic, a interzis acordarea azilului pentru persoanele care fug de conflictul din țările lor de origine și a emis un ordin prin care încearcă să blocheze acordarea de cetățenile copiilor unor imigranți. Rubio a preluat rapid retorica.

„Relațiile noastre diplomatice cu alte țări, în special din emisfera vestică, vor acorda prioritate securizării granițelor Americii, opririi migrației ilegale și destabilizatoare și negocierii repatrierii imigranților ilegali”, a spus Rubio într-o notă în care își stabilește prioritățile.

Rubio și-ar putea folosi călătoria pentru a promova așa-numitele acorduri cu „țări terțe”, în care națiunile acceptă cetățeni din alte țări deportați de Statele Unite, precum și pentru a netezi calea pentru mai multe zboruri de deportare care returnează migranții în propriile țări, au spus experții.

Cuba și Venezuela au relații glaciale cu SUA și au limitat foarte mult numărul deportaților pe care sunt dispuse să-i accepte, așa că administrația lui Trump va trebui probabil să găsească alte țări care să-i accepte, inclusiv unele dintre țările din itinerariul lui Rubio.

„Acestea sunt locurile în care Trump crede probabil că poate face presiuni pentru a-i lua pe acești deportați ai altor state”, a spus Will Freeman, analist la Consiliul pentru Relații Externe.

Discuțiile lui Rubio cu Panama vor avea loc în umbra amenințărilor lui Trump. Președintele a promis încă din timpul învestirii sale că Statele Unite vor prelua Canalul Panama, dar nu a oferit alte detalii despre când și cum intenționează să recupereze calea navigabilă - care este teritoriul suveran al unui partener apropiat.

Trump a criticat taxele plătite de SUA pentru a folosi canalul, dar pare cel mai animat de implicarea unei companii chineze în operațiunile sale. Purtătorul de cuvânt al Departamentului de Stat a declarat că scopul vizitei va fi contracararea Chinei în regiune .

La audierea sa de confirmare din Senat, de la începutul acestei luni, Rubio a spus că s-ar putea argumenta că termenii acordului SUA cu Panama potrivit căruia canalul nu poate fi predat unei puteri străine au fost încălcați din cauza implicării companiilor chineze.

„În realitate, o putere străină deține astăzi, prin companiile sale, despre care știm că nu sunt independente, capacitatea de a transforma canalul într-un punct de sufocare și un moment de conflict. Și aceasta este o amenințare directă la adresa interesului național de securitate a Statelor Unite”, a spus Rubio.

Senatorii americani s-au alăturat marți pentru a-și exprima îngrijorarea cu privire la rolul Chinei în ceea ce privește canalul, inclusiv activitatea unei companii chineze la un pod peste calea navigabilă, și au spus că prezintă riscuri pentru securitatea națională a SUA.

Guvernul panamez a negat vehement că a cedat exploatarea căii navigabile strategice către China și insistă că administrează canalul în mod echitabil pentru toate navele.

Isaac Kardon, cercetător principal în studii chineze la Carnegie Endowment for International Peace, a spus că există spațiu pentru un acord, ceva care l-ar satisface pe Trump, fără a fi perturbator.

„Îmi imaginez că Rubio va fi mult mai nuanțat”, a spus Kardon.

Criticii l-au acuzat pe Trump de imperialism modern în amenințările sale asupra canalului și a Groenlandei, sugerând că o astfel de retorică ar putea încuraja Rusia în războiul său în Ucraina și ar da justificare Chinei dacă va decide să invadeze Taiwanul.