România este unul dintre cei mai mari producători de cereale din UE. Chiar dacă am trecut printr-o perioadă îndelungată de secetă, cu temperaturi foarte mari, fermierii români au început deja recoltatul cerealelor. Conform unor estimări făcute de firmele de consultanță de specialitate, în acest an, România ar putea recolta aproximativ 10 milioane de tone de grâu.

Însă fermierii români au o mare provocare de înfruntat în acest an în privința exportului, deoarece situația din Portul Constanța a devenit extrem de aglomerată. Încă de la începutul războiului, după ce porturile ucrainene de la Marea Neagră au fost blocate, Portul din Constanța a devenit cea mai importantă rută alternativă de shipping, intermediind aproximativ o treime din exportul de cereale ucrainene.

Războiul din Ucraina a scos în evidență infrastructura precară din Portul Constanța, care nu este pregătit pentru a face față cererilor atât de mari. Astfel, riscul de supraaglomerare crește cu fiecare zi. Există deja cozi de kilometri întregi de camioane la punctele de trecere existente cu Ucraina. La apogeul său, Portul Constanța a manipulat aproximativ 25 de milioane de tone de exporturi de cereale pe an. Însă situația este mult mai complicată acum.

Poate că lucrurile ar fi arătat diferit dacă autoritățile române ar fi investit în modernizarea liniilor de cale ferată din port, care sunt acum, complet abandonate. La începutul războiului, aproximativ 700 de vagoane ruginite au blocat șinele în portul Constanța, iar activitatea feroviară era în impas. Sunt 35 de linii de cale ferată în port, dar funcțională este doar una singură. Un tren are o capacitate de transport de 1.500 de tone. Este nevoie de 40 de trenuri pentru a umble un vapor. Pe de altă parte, pentru a umble o navă de transport de cereale este nevoie de până la 1.000 de camioane. Din cauza problemelor de infrastructură din Portul Constanța, atât cerealele din Ucraina, cât și cele din România intră în zona de încărcare doar cu ajutorul camioanelor, ceea ce face ca sute de camioane să blocheze portul și să încetinească ritmul de încărcare a navelor cargo.

Atât ministerul de resort cât și reprezentanții Portului Constanța au anunțat că se fac investiții semnificative pentru a moderniza și a crește capacitatea din port. Numai că, toate acestea necesită timp. De exemplu, lucrările din port menite să crească cu 25% capacitatea de depozitare vor dura aproximativ opt luni. Între timp, pierderile fermierilor români provocate de importurile din Ucraina sunt uriașe. Iar compensațiile nu se ridică la nivelul nevoilor. Până acum fermierii români au primit doar 20 milioane de euro, 10 milioane de la UE și 10 milioane de euro de la statul român.

Este momentul ca autoritățile să intervină să ofere sprijin, pentru ca producătorul român să nu intre într-o concurență neloială cu cel ucrainian. Este foarte important ca în zona portului Constanța să se intervină în crearea de spații de așteptare, parcări de dimensiuni mari și implementarea unui sistem de ticket-ing performant, astfel încât cozile mari să mai scadă și să se țină foarte bine evidența mărfurilor care intră în port, pentru fiecare operator și pentru fiecare destinație.

Războiul din Ucraina i-a afectat enorm pe fermierii români, situație reflectată în primul rând în prețul cerealelor. Nici seceta nu a ajutat deloc și din acest motiv o investiție a statului într-un sistem performat și cât mai extins de irigații este absolut necesară. O altă mare provocare o reprezintă spațiul de depozitare. Capacitatea de depozitare, reprezentată prin silozuri și magazii nu este suficientă pentru a acoperi nevoia fermierilor, mai ales în condițiile în care aglomerările din port sunt atât de mari. Riscurile sunt considerabile, iar fermierii nu își permit să stea mult timp cu cerealele în soare, pe câmp. Agricultura românească are nevoie de sprijin, prin intervenții urgente, altfel costurile le vom resimți cu toții.