Cătălin Țone, expert antidrog, a vorbit joi la Interviurile Digi24.ro despre consumul de droguri din România și a atras atenția că în țara noastră nu sunt clinici de stat pentru tratarea dependenței post-cură a consumatorilor de droguri. „Pentru că decidenții au considerat că nu avem o problemă, iar acum am constatat că există o problemă”, spune Țone. Sunt doar câteva clinici private, dar cu puține locuri, spune acesta. Iar părinții dependenților de droguri din România au o singură soluție - aceea de a duce copiii la clinici din străinătate, dar acolo costurile sunt uriașe.

Cătălin Țone, expert antidrog: Investiția în zona medicală este foarte importantă. În România, la stat nu există clinici de tratare a dependenței de droguri, post-cură, care este cea mai importantă perioadă în tratarea dependenței de droguri.

Nu avem la stat așa ceva. Pentru că decidenții au considerat că nu avem o problemă, iar acum am constatat că există o problemă, dar avem insuficiente resurse și nu putem să facem totul foarte în scurt.

În opinia mea, ar trebui în fiecare județ să fie câte o clinică post-cură, care să asigure cel puțin o sută de locuri pentru tratarea dependenței de droguri.

Îmaginați-vă, într-un județ cu două, trei sute de mii de locuitori, oare nu sunt 100 de consumatori care au nevoie de tratament?

Alexandru Rotaru, jurnalist Digi24.ro: Am văzut cazuri în orașe foarte mici din România, unde te gândești că nu e atât de mare accesul traficanților și nu ar fi atât de mulți consumatori. Din ce știm, costurile pentru tratament în clinici private sunt enorme. Și atunci, accesul consumatorilor care vor să se lase este unul extrem de limitat.

Cătălin Țone: Așa este. Noi nu avem clinici post-cură. Deci, dependența psihică este inerentă pentru orice tip de drog, care dau dependență fizică, dar și psihică. Acestea se tratează în două etape. În prima etapă, care înseamnă detoxifierea, intervenția de urgență, care durează undeva la trei săptămâni, o lună, în general în secțiile de psihiatrie de la spitale.

Și avem în București spitalul Obregia și Sfântul Stelian, unde stau împreună cu ceilalți bolnavi din punct de vedere psihic. Asta nu ajută absolut deloc. Este un dezechilibru fantastic acolo.

După ce pacientul scapă de această perioadă de detox, obligatoriu trebuie perioada post-cură, care înseamnă cel puțin trei, patru luni.

Noi la stat nu avem așa ceva. Avem câteva private, cu 20, 30 de paturi. Și atunci, părinții au o singură soluție - să meargă în străinătate.

Vreau să vă spun două costuri. În Marea Britanie este o clinică care cere nu mai puțin de 800 de lire pe zi. Vorbim de un cost mare, unul din zona luxury. Sunt clinici și în Portugalia, în Turcia. În Germania sunt nu mai puțin de 270 de clinici la stat, post-cură, cu decontare pe cardul de sănătate.

Ar trebui să existe și la noi. Dependența este o boală psihică, și vin cu un argument. În Franța și în Germania adictologia este ramură a medicinei. Deci, din facultate ies specialiști pe adictologie. Noi nu avem decât câțiva medici care sunt pricepuți, pentru că s-au întărit în cadrul gărzilor pe care le fac.

Mai este ceva trist, și anume că în codul ocupațiilor există un punct legat de consilierea în adicții. Nici până acum acest sistem nu este funcțional. Dacă această ocupație ar fi fost definită și am putea să specializăm, să avem în fiecare școală un astfel de consilier în adicție, Adicție însemnând droguri, alcool, țigări, jocuri de noroc, cadgeturi. Oare am putea să salvăm câțiva copii? Eu zic că da.