Iohannis mi-a plăcut, cu simplitatea lui bonomă a reușit să exprime privirea asupra jumătății pline a paharului în ce ne privește pe noi. Despre doctori, IT-iști nu se vorbește în Germania. Pe ăștia Germania îi absoarbe cu satisfacție, Germania fiind într-un declin demografic și cu suficiente probleme și cu ipocriziile ei, cu tot felul de paleative. 

Germania nu e o țară atât de atrăgătoare ca America sau ca Australia. Și nici nu e prea clară în statutul ei – suntem țară de adopție pentru imigrație sau nu suntem. E nemulțumită de romi, de imigrația săracilor, cărora trebuie să le plătească cele mai mari ajutoare sociale din Europa. Au făcut-o, o fac, strâng din dinți, ba le convine, ba nu le convine, dar poate există o mediană între cele două partituri. Poate vorbind în felul ăsta, Iohannis reușește să convingă partenerii europeni că avem și o față luminoasă a imigrației și că situația nu e atât de critică cum pare. Adică avem și noi o problemă cu cei buni care ne pleacă așa cum au și ei o problemă și o văd numai acolo, fără să recunoască că primesc și oameni buni de la noi, doar cu cei răi care ajung la ei.”