Unul dintre principiile prudenţei fiscale, de a nu trăi peste mijloacele disponibile, ar fi trebuit să însemne a avea un buget echilibrat sau cu deficit zero în anii de creştere economică, dar a fost încălcat prin normalizarea în discursul public a două false aserţiuni, susţine economistul-şef al Băncii Naţionale a României (BNR), Valentin Lazea, conform Agerpres.

„Principii ale prudenţei fiscale, în teorie, care ar trebui să fie cunoscute oricărui absolvent de facultate economică, sunt cel puţin următoarele patru. Primul: a nu trăi cu mult peste mijloacele disponibile. Cu alte cuvinte, să nu te întinzi mai mult decât îţi este plapuma. Al doilea: a nu creşte salariile mai rapid decât creşte productivitatea. Al treilea: să nu creşti pensiile mai rapid decât cresc salariile din care pensiile sunt finanţate. Şi al patrulea: a nu finanţa cheltuieli permanente, gen salarii sau pensii din venituri temporare, cum ar fi împrumuturile. Acestea patru ar trebui să le ştie orice absolvent de facultate economică. Ce se întâmplă în practică? Primul principiu - a nu trăi peste mijloacele disponibile - ar fi trebuit să însemne a avea un buget echilibrat sau aproape de zero deficit în anii cu creştere economică mare şi un deficit bugetar de maxim 3% din PIB în anii cu creştere economică mică sau negativă”, a spus Valentin Lazea.

„Din păcate, această primă axiomă a fost încălcată prin normalizarea în discursul public de-a lungul timpului a traiului peste posibilităţi, prin două false aserţiuni. În prima etapă s-a spus că deficitul de 3% din PIB nu este limita superioară de deficit de atins în vremuri rele, ci este un nivel normal pentru fiecare an. Deci 3% e ţintă, nu cel mai negru scenariu. După care, în etapa a doua, s-a venit cu o altă mantră, cum că nu ar conta nivelul deficitului bugetar, cât timpul acesta este similar cu nivelul investiţiilor”, a spus Valentin Lazea.Conform acestei logici, a continuat economistul-şef al BNR, dacă am avea investiţii de 15% din PIB, am putea trăi cu un deficit de 15% din PIB, contrar primului principiu de prudenţă fiscală.„Al doilea principiu spune că nu creşte salariile mai rapid decât creşte productivitatea. Înseamnă că orice creştere a salariilor care depăşeşte creşterea productivităţii se va duce fie în inflaţie, fie în deficit de cont curent sau în deprecierea cursului de schimb valutar. Cum a fost anulat sau anihilat în practică acest principiu? În practică, prin teoria wage-led growth, s-a sperat că stimularea cererii interne de consum va crea propria sa ofertă, ceea ce bineînţeles că nu s-a întâmplat în realitate. Cererea în exces nu a creat ofertă în România, a creat oferta în alte ţări, de unde şi deficitul extern. (...) Dar trebuie să recunoaştem că pentru profesori şi pentru medici, dacă ar fi aşteptat creşterea salariilor până când în sectorul tradable s-ar fi generat o productivitate suficient de mare, am fi putut aştepta mult şi bine. Deci, în aceste două cazuri, de care am spus, profesori şi medici, a fost justificată creşterea salariilor”, a arătat acesta.

Citește și

Avertismentul unui oficial BNR: „Sectorul bancar trebuie să evite să se bazeze tot timpul pe stat”Lazea a subliniat că majorarea salarială nu ar fi trebuit să aibă loc la nivelul întregului sector bugetar.„Al treilea principiu încălcat: a nu creşte pensiile mai rapid decât cresc salariile. Foarte puţini din cei 4,5 milioane de pensionari din România ştiu faptul că pensiile în plată astăzi sunt finanţate din CAS plătite de salariaţii cu acte tot de astăzi. Iar când actualii salariaţi vor deveni pensionari, pensiile lor vor fi plătite de salariaţii din acel moment, pentru că acesta este Pilonul 1 al pensiilor, fără acumulare într-un cont individual. Doar Pilonul 2 obligatoriu şi Pilonul 3 opţional sunt cu acumulare. Cu alte cuvinte, omul acumulează bani pentru propria lui pensie doar prin Pilonul 2 şi 3. În practică, ce s-a întâmplat? A fost întreţinută în mod deliberat ideea că oamenii trebuie să beneficieze la pensie de toţi banii cu care au contribuit când erau salariaţi, fără a le arăta acelor oameni că acei bani au fost cheltuiţi imediat, pentru plata pensionarilor de la acel moment”, a transmis oficialul BNR.În plus, sumele plătite prin Pilonul 1 au fost crescute discreţionar cu mult peste fondurile provenite din contribuţiile de asigurări sociale.„Am asistat la acea mantră «avem bani la buget pentru creştere masivă de pensii». Cel puţin în 2008 şi în 2024 am auzit această formulare, fără a spune că acei bani sunt doar pe hârtie, în condiţiile în care ţara avea deficit bugetar şi are deficit bugetar de 35 de ani. Şi asta face legătura cu a patra încălcare în practică a principiilor, pentru că a nu finanţa cheltuieli permanente din venituri temporare, cum sunt împrumuturile, înseamnă că statul nu se poate angaja la creşteri masive de pensii şi salarii cât timp nu are asigurate surse interne de finanţare a acestora, pentru că sursele externe pot să dispară în orice moment. Deci, nu poţi să spui «pot să vă cresc pensiile masiv», când pensiile alea va trebui să le plăteşti tot timpul, dar tu, ca să faci rost de bani, te împrumuţi de la extern, pentru că acea sursă externă poate să sece în orice moment şi ce faci atunci cu pensiile crescute, vezi, doamne, pentru că aveai bani în buget?”, a afirmat Valentin Lazea.În consecinţă, în practică, salariile bugetarilor şi pensiile au ajuns să reprezinte peste 80% din veniturile fiscale, în condiţiile în care acestea din urmă sunt cele mai mici din Europa, cu excepţia Irlandei, a adăugat economistul-şef al BNR.