O cantitate de „praf întunecat” care ar putea să încapă într-o linguriță, obținut de pe asteroidul Bennu, la peste 300 de milioane de kilometri de Pământ, a ajuns la Muzeul Național de Istorie de la Londra, iar cercetătorii se străduiesc să îi afle secretele, relatează The Guardian.

Cercetătorii au primit 100 mg din acest material extrem de rar. Cu o vechime de 4,6 miliarde de ani, acest „praf întunecat” datează de la începuturile Sistemului Solar. El a fost obținut de pe asteroidul Bennu după misiunea Osiris-Rex din 2020. În septembrie 2023, eșantioanele au ajuns pe Pământ.

Nava spațială a atins pentru scurtă vreme asteroidul Bennu, un corp ceresc care are o șansă de 1 la 1750 să se izbească de Pământ în următorii 300 de ani. În jur de 60 de grame de material neatins niciodată au fost obținute de pe asteroid, cea mai mare cantitate adusă din spațiu după programul Apollo.

„E incredibil, e ca o mică comoară care ne aduce la începuturile Sistemului Solar”, a declarat dr. Ashley King, unul dintre cercetătorii care vor studia eșantionul. „Abia aștept să pun mâna pe ele și să văd ce putem să aflăm despre Sistemul Solar”, a spus el.

Analizele preliminare ale cercetătorilor de la NASA au arătat că fragmentele de asteroid erau bogate în apă și carbon, iar o parte din carbon era legat de compuși organici.

Cercetătorii se așteaptă ca aceste eșantioane să fie studiate vreme de decenii pentru înțelegerea felului în care s-a format Sistemul Solar și dacă asteroizii sunt cei care au adus pe Pământ cantități substanțiale de apă. O parte importantă a cercetării va fi analiza izotopilor de hidorgen din apa de pe Bennu, pentru a afla dacă are legătură cu apa din oceanele Pământului.

Dincolo de întrebări legate de originile noastre cosmice sunt și probleme de natură ceva mai existențială, precum găsirea unor modalități de a scoate de pe traiectorie sau de a distruge asteroizi care pot fi un pericol pentru Pământ. Deși este mai mic decât asteroidul care a dus la extincția dinozaurilor, Bennu tot ar provoca daune imense planetei dacă ar lovi-o.

În primii doi ani de cercetare la Muzeul Național de Istorie, savanții se vor concentra pe teste non-distructive, precum difracția cu raze X sau microscopie cu electroni pentru a afla mai multe despre compoziția minerală și structura lui Bennu.

Cele mai mare fragmente din eșantion sunt late de câțiva milimetri, în timp ce cele mai mici sunt la nivelul particulelor de praf.

„Nu sună de parcă ar fi mult material, dar este suficient pentru a putea lucra”, a spus King. Muzeul deține o colecție impresionată de materiale din asteroizi, iar cercetătorii sunt obișnuiți să lucreze cu cantități foarte mici de material extrem de prețios din spațiul cosmic.

Spre deosebire de meteoriții care suferă daune serioase când trec prin atmosfera Pământului, fragmentele de pe Bennu sunt într-o stare perfectă, dând cercetătorilor o șansă rară.

„Acest material, nu mai mult de o linguriță, ne va ține ocupați ani de zile pentru a studia fiecare fir de praf, a-i înțelege compoziția și structura și a vedea ce secrete putem să dezvăluim”, a spus Sara Russell, profesoară și cercetătoare la Muzeul Național de Istorie de la Londra.