Bo Xilai a fost condamnat pentru corupţie, deturnare de fonduri şi abuz de putere, într-un caz legat de asasinarea de către soţia sa, Gu Kailai, a unui om de afaceri britanic, Neil Heywood.

Acest verdict - deosebit de sever - îşi pune amprenta definitiv pe cariera oficialului politic cu rangul cel mai înalt (el a fost, până anul trecut, membru al Biroului Politic al Partidului Comunist Chinez) adus în faţa justiţiei de la condamnarea, în 1998, a fostului primar al Beijingului, Chen Xitong, şi cea a primarului oraşului Shanghai, Chen Liangyu, în 2008, ambii pentru corupţie.

Bo Xilai a fost acuzat că a primit mită 2,6 milioane de euro şi a deturnat fonduri publice în valoare de peste 600.000 de euro, în special pentru achiziţionarea, în 2001, a unei vile la Cannes, pe Coasta de Azur. Vila era administrată de Neil Heywood şi de un om de afaceri francez, Patrick Devillers.

Ambiţios şi charismatic, perceput o vreme drept un rival al actualului preşedinte Xi Jinping, Bo Xilai a fost ministru al Comerţului și a preluat în 2007 conducerea metropolei Chongqing (sud-vest), din care a reuşit să facă un pol economic major.

El s-a remarcat aici printr-o campanie de reabilitare a valorilor maoiste în paralel cu o reprimare violentă, sub pretextul luptei împotriva „mafiei”, care s-a soldat cu aproape 5.000 de arestări, dintre care mulţi antreprenori privaţi, scrie AFP, citată de Mediafax.

Decăderea sa, anul trecut, o adevărată lovitură de teatru, a fost provocată de plecarea omului său de încredere, şeful poliţiei din Chongqing, Wang Lijun. Certat cu şeful său, acest „superpoliţist” a cerut în zadar azil politic la consulatul american din Chengdu, capitala provinciei Sichuan.

El a dezvăluit, între altele, că omul de afaceri britanic a fost asasinat chiar de soția lui Bo Xilai, Gu Kailai. Avocată strălucită, aceasta ar fi acţionat din motive financiare şi pentru a-şi „proteja” fiul. Și ea a fost condamnată, anul trecut, la închisoare pe viaţă.

Pentru Bo Xilai, a reprezentat sfârşitul.

Popular în fieful său din Chongqing şi în rândul nostalgicilor după maoism, „prinţul roşu” este fiul unei figuri a revoluţiei comuniste, dar a fost mai puţin apreciat în sferele înalte ale regimului: personalitatea sa flamboaiantă şi populismul său au fost percepute în aceste medii drept o ameninţare pentru o conducere „colegială”, care mizează pe consens de la dispariţia lui Deng Xiaoping în 1997, ultima figură istorică a comunismului chinez.

Bo Xilai şi-a făcut o ultimă apariţie publică în martie anul trecut, apoi afost arestat de poliția comunistă și deținut la secret. Șocul a fost aşa de mare în cadrul partidului şi în rândul opiniei publice, încât congresul Partidului Comunist Chinez, care urma să reînnoiască în octombrie întreaga conducere, a fost amânat cu o lună.

A trecut aproape un an până când Bo Xilai, căruia între timp i-au fost retrase toate titlurile, să reapară public, de această dată în faţa judecătorilor. Se întâmpla în august, la Jinan.

În mod surprinzător, la bară, Bo Xilai nu a apărut „spăşit”, aşa cum se întâmplă de obicei la procesele chineze. El şi-a confirmat temperamentul ţinându-le piept judecătorilor şi acuzării, negând în bloc aproape toate faptele de corupţie imputate, tratându-şi soţia drept „nebună” şi „mincinoasă”, după ce aceasta a depus mărturie împotriva lui într-o înregistrare video, şi afirmând că Wang Lijun, fostul său om de încredere, este un personaj „malefic”.

Severitatea verdictului de duminică este şi o sancţiune pentru comportamentul său sfidător, potrivit analiştilor.

O altă surpriză a fost durata procesului - cinci zile, în loc de cele 24-48 de ore obişnuite. În plus, justiţia, aflată sub controlul strict al partidului, a inovat transmiţând mesaje online despre dezbateri, urmărite de milioane de internauţi.

De altfel, singura versiune disponibilă a faptelor este cea oficială.

Bo Xilai a contrariat, totuşi, spunând că Wang Lijun era îndrăgostit de soţia sa ucigaşă sau că fiul său, Bo Guagua, o caricatură a „tineretului de aur” chinez, ducea o viaţă luxoasă colindând lumea.

Verdictul de duminică încheie scandalul dar, pentru imaginea nomenclaturii chineze, deja foarte degradată în ochii opiniei publice, răul creat rămâne, conchide AFP.