Conferinţa privind comerţul internaţional cu specii ameninţate cu dispariţia, organizată în Panama, a adoptat vineri o decizie calificată „istorică” de ţara gazdă, care vizează protejarea a circa 50 de specii de rechin ameninţate de traficul înfloritor din Asia bazat pe înotătoarele acestor vieţuitoare marine, informează AFP.

În ultima zi a celei de-a 19-a ediţii a Conferinţei (COP19) Convenţiei asupra comerţului internaţional cu specii ameninţate din fauna şi flora sălbatică (CITES), delegaţii din 183 de state şi ai Uniunii Europene (UE) au decis în şedinţă plenară reglementarea pescuitului pentru 54 de specii de rechin Requiem (Carcharhinidae) şi de rechin-ciocan (Sphynidae).

Aceşti rechini au fost înscrişi în Anexa II CITES care limitează în mod strict comerţul cu anumite specii prin consens, în ciuda rezervelor emise de Japonia referitoare la protecţia acordată rechinului albastru, estimând că nu este vorba despre o specie ameninţată.

Delegatul japonez a exprimat „via preocupare” a ţării sale în ceea ce priveşte consecinţele acestei decizii considerate „prejudiciabile din punct de vedere social şi economic” pentru pescarii din ţara sa.

Protecţia rechinilor, solicitată de UE şi circa 15 alte state, printre care şi Panama, a fost cea mai discutată dintre deciziile reuniunii, care a debutat pe 14 noiembrie.

A devenit la finalul dezbaterilor o măsură emblematică a conferinţei şi mai multe delegaţii au afişat pe mese rechini de jucărie.

Shirley Binder, delegata din Panama, a precizat că rechinii care vor beneficia de acum înainte de protecţia CITES reprezintă „aproximativ 90% din piaţa” înotătoarelor de rechin.

Această piaţă, al cărei centru este la Hong Kong, depăşeşte o jumătate de miliard de dolari anual (483 de milioane de euro). Înotătoarele de rechin se pot vinde cu 1.000 de dolari kilogramul în Asia de Est şi sunt utilizate pentru prepararea unor supe foarte renumite din gastronomia chineză tradiţională.

Încărcat de legendare virtuţi terapeutice şi afrodisiace, rezervate odinioară împăratului Chinei, apoi unei elite, acest preparat a devenit o marcă a statutului social, nelipsit la banchetele şi mesele festive.

Rechinii din ordinul Rhinobatidae şi specii de pisică de apă dulce Potamotrygon vor beneficia de asemenea de protecţia Anexei II, a decis CITES prin consens.

Este vorba despre specii care nu sunt încă ameninţate cu extincţia, dar ar putea deveni astfel dacă comerţul cu acestea nu ar fi foarte strict controlat. Anexa I, în schimb, interzice cu totul comerţul cu anumite specii.

„Ziua de azi va rămâne în istorie ca ziua când am inversat tendinţa referitoare la împiedicarea extincţiei rechinilor pe plan global”, a precizat într-un comunicat ONG-ul Wildlife Conservation Society (WCS).

„Această listă istorică de 100 de specii comercializate intens va conduce la adoptarea unor măsuri de conservare la nivel naţional de care aceste specii au nevoie urgentă. Următoarea etapă crucială va consta în punerea în aplicare a acestor reguli şi în a veghea ca ele să fie traduse în măsuri comerciale şi de gestiune a pescuitului mai solide, cât de repede posibil”, avertizează ONG-ul.

Potrivit directorului pentru America Latină şi Caraibe al ONG-ului IFAW, Joaquin de la Torre, „rechinii şi pisicile de mare sunt astăzi grupul de specii cele mai ameninţate, într-o măsură mai mare decât elefanţii şi felinele mari”. „Cererea internaţională pentru înotătoarele şi carnea lor (...) a provocat o diminuare semnificativă a populaţiilor acestora în lumea întreagă: se estimează că peste 100 de milioane de rechin mor în fiecare an în urma pescuitului, adică dublu” faţă de numărul exemplarelor pescuite şi care ar permite conservarea speciei, a precizat el pentru AFP, citată de Agerpres.

Omenirea se află „în mijlocul unei crize de amploare a extincţiei rechinilor”, a subliniat Luke Warwick, director pentru protecţia rechinilor din cadrul ONG-ului Wildlife Conservation Society (WCS).

Singura voce disonantă în sânul organizaţiilor de protecţie a mediului, ONG-ul francez Fondation Brigitte Bardot, a denunţat într-un comunicat „o liturghie care a demonstrat încă o dată că CITES nu este destinat protejării animalelor sălbatice, ci orchestrării comerţului internaţional cu acestea, în timp ce încearcă să repare, cu câteva pansamente, dezastrul ecologic pe care îl provoacă”.