În luna octombrie a anului 1947, peste 78.000 de ucraineni au fost deportați cu forța din vestul Ucrainei în Siberia și Kazahstan. Astăzi, Rusia utilizează din nou deportarea ca armă — doar că în locul trenurilor sunt acum avioane și autobuze, iar în locul ordinelor lui Stalin sunt „programe sociale” și pașapoarte false. Focus.ua a prezentat modul în care s-a desfășurat operațiunea „Zahid”.
Ziua de 21 octombrie 1947 a însemnat pentru mii de familii din vestul Ucrainei ultima zi petrecută în casele pe care le numeau „ale lor”. În acea zi, ordinele secrete ale autorităților sovietice au fost puse în aplicare, iar peste 78.000 de persoane – membri ai familiilor insurgenților, participanți la OUN-UPA (Organizația Naționaliștilor Ucraineni - Armata Insurecțională Ucraineană) sau suspectați de simpatii față de mișcarea naționalistă – au fost deportați cu forța în zone îndepărtate din Siberia și Kazahstan.
Această acțiune punitivă, numită Operațiunea „Zahid”, a reprezentat una dintre cele mai masive deportări efectuate de autoritățile sovietice pe teritoriul Ucrainei de Vest.
Operațiunea „Zahid” a fost pregătită în mare secret. În organele centrale și regionale ale MGB și KGB s-au întocmit liste cu familiile persoanelor „nesigure”. În septembrie 1947, Consiliul de Miniștri al URSS a emis o hotărâre „Privind expulzarea din regiunile vestice ale URSS a membrilor familiilor membrilor OUN”.
La nivel local, secretarii comitetelor de raion și șefii organelor de securitate au primit instrucțiuni cu doar câteva zile înainte de începerea operațiunii sau chiar în timpul acesteia.
Obiectivul principal al acțiunii era eliminarea „bazei sociale” a mișcării de rezistență — reducerea la tăcere sau strămutarea persoanelor care ar fi putut susține UPA sau care ar fi putut avea legături cu aceasta.
Citește și: „Cum să comanzi online un copil ucrainean”. Sute de orfani, expuși într-un catalog rusesc „ca produse într-o piață”
Operațiunea a început la miezul nopții, pe 21 octombrie. În multe localități, autoritățile și trupele interne au luat cu asalt simultan casele. În câteva minute, oamenii au primit ordinul să-și părăsească locuințele și să se prezinte la punctele de adunare cu bagaje mici.
Mulți dintre cei care au fost deportați nici măcar nu au avut ocazia să-și ia rămas bun de la rude, să-și strângă lucrurile sau să se pregătească pentru drumul lung. Copiii, femeile, bătrânii – toți au fost înghesuiți în vagoane de marfă.
În decurs de 24 de ore, operațiunea s-a încheiat de facto: aproape toată populația prevăzută din vestul Ucrainei a fost deportată.
Conform datelor oficiale, au fost deportate 26.332 de familii sau 77.291 de persoane. Potrivit unor estimări locale, au fost deportate 26.644 de familii, 76.192 de persoane, dintre care 18.866 de bărbați, 35.152 de femei și 22.174 de copii.
Deportarea nu a fost lipsită de pierderi umane. Unii oameni nu au suportat condițiile dure de transport, s-au îmbolnăvit și au murit pe drum.
„Politica de ocupație din prezent este o continuare a aceleiași logici a violenței imperiale care a funcționat în anii 1940: distrugerea identității naționale, eliminarea prezenței ucrainene pe propriul teritoriu, înlocuirea acesteia cu colonizatori.
Diferența constă doar în forme și tehnologii, dar nu și în esență — atunci, trenurile cu ucraineni mergeau spre Siberia, iar acum autobuzele și avioanele îi transportă în regiuni îndepărtate ale Federației Ruse sub pretextul «programelor de relocare»”, notează sursa citată.
Potrivit activistului social și politic, doctorul în drept Boris Babin, dintre toate regiunile ocupate ale Ucrainei, cea mai gravă situație umanitară se înregistrează în prezent în partea din regiunea Herson și în regiunea Zaporojie. Tocmai acolo, unde cei mai mulți locuitori sunt etnici ucraineni și vorbitori de limba ucraineană, ocupanții ruși pun în aplicare cele mai dure politici de genocid. Scopul lor este de a schimba complet compoziția etnică a regiunilor, de a alunga populația pro-ucraineană și de a o înlocui cu colonizatori loiali Kremlinului.
Există mai multe mecanisme de deportare. Primul este „expulzarea” persoanelor care refuză să accepte cetățenia rusă.
„Aceste persoane sunt declarate «străini» pe propriul lor teritoriu și se pregătește expulzarea lor din teritoriile ocupate. Acest lucru este absolut ilegal. Cel mai probabil, ei nu vor fi deportați în Rusia, ci în afara zonei ocupate, de exemplu, prin punctele de trecere din Caucaz. O parte dintre acești oameni ar putea fi închiși în prealabil, fiind ținuți în «centre de primire și distribuție» speciale — sistemul penal rus dispune de o infrastructură ramificată în acest sens, inclusiv în Crimeea ocupată”, a afirmat Babin pentru sursa citată.
Al doilea mecanism este „relocarea voluntară”. Ocupanții propun locuitorilor teritoriilor ocupate să se mute în regiuni îndepărtate ale Rusiei, pretinzând că este vorba de programe sociale. În realitate, acesta este un instrument de dispersare a populației ucrainene, de asimilare a acesteia.
Citește și: Rusia antrenează militar copiii ucraineni răpiți, în peste 210 locuri din Federație. Formă de reeducare forțată (raport)
„Cu toate acestea, cei mai mulți ucraineni nu sunt de acord cu aceste programe. Cel mai adesea, acestea sunt utilizate de cei care susțin deja regimul de ocupație. Drept urmare, Kremlinul și-a revizuit politica — acum accentul se pune pe expulzarea forțată a cetățenilor pro-ucraineni care au refuzat să participe la așa-zisele alegeri sau să obțină pașapoarte ale Federației Ruse”, continuă expertul.
În paralel cu deportările, Moscova populează activ teritoriile ocupate cu „oamenii săi”. Nu este vorba doar de ruși, ci și de locuitori din alte regiuni ale Federației Ruse, în special din Caucaz. Potrivit lui Babin, adesea în orașele ocupate sunt transferați colaboratori din Crimeea sau Donbass, de multe ori ca „pedeapsă” pentru corupție internă sau eșecuri în muncă.
Alții – funcționari, judecători, profesori – sunt trimiși chiar din Rusia, deoarece Kremlinul nu are încredere în colaboratorii locali.
Bunurile ucrainienilor care și-au părăsit locuințele după 2022 sunt confiscate ilegal și transferate noilor veniți. Astfel de cazuri sunt înregistrate în Melitopol, Henicesk și o serie de orașe din regiunea Zaporojie.