România produce în acest an la fel de multă energie eoliană și solară ca în 2014. Se folosește, în continuare, mai mult de gaz și cărbune decât de soare și vânt. Între timp, unele state și-au mărit capacitatea de șase ori. Țara noastră se clasează pe unul din ultimele locuri în Uniunea Europeană în privinţa energiei solare şi eoliene pe cap de locuitor. Dezvoltarea a  fost frânată acum aproape nouă ani de o decizie politică populistă. 

România a eșuat în ultimii ani să își crească capacitatea de a produce energie solară și eoliană și a ajuns, astfel, printre ultimele din Uniunea Europeană la acest capitol. În urmă cu un deceniu aveam unul dintre cele mai dinamice evoluții pe această nișă. Însă ultimul mare proiect a fost finalizat în 2015.

Frâna dezvoltării a fost trasă de guvernul de la acea vreme. În 2013, Cabinetul Victor Ponta taia la jumătate numărul de certificate verzi acordate producătorilor de energie regenerabilă cu justificarea că acestea duc la creșterea prețurilor la energie electrică pentru consumatori.

În UE, România este pe locul patru de la coadă în privința producției de energie eoliană și fotovoltaică, deși are potențial. 

(Sursa: Raport al Asociației Bankwatch Romania)

În timp ce statele europene au accelerat producția de energie verde, România a bătut pasul pe loc și doar finanțarea europeană pentru tranziția verde a pus puțin lucrurile în mișcare.

„România și-a propus o pondere a energiei din surse regenerabile de 30,7 la sută din totalul consumului, la nivelul anului 2030. Astfel, România a planificat ca până în anul 2030 să aibă capacități net instalate de 5,1 gigawați solar si 5,3 gigawați eolian, adică per total, țara noastra și-a propus ca în perioada 2021-2030 să instaleze capacități adiționale de 6,9 gigawați din surse regenerabile”, a declarat Pavel Nițulescu, secretar de stat în Ministerul Energiei.

România ar trebui să producă mai mult de 10 gigawați de energie din surse regenerabile, adică dublu față de ceea ce produce în prezent.

Sectorul energetic, în lipsa investițiilor, s-a degradat. De la exportatorul net de acum câțiva ani, a ajuns acum în deficit constant. Capacitățile ineficiente pe cărbune, scoase din uz, nu au fost înlocuite de alte proiecte curate.

„Suntem net importatori de 2-3 ani și vom continua să fim probabil net importatori. Prețurile sunt sus, capacitățile existente sunt vechi. Practic, avem un nivel nemaiîntâlnit de finanțare cu care sincer nu cred că știm ce să facem cu adevărat”, spune Mihai Bălan, directorul executiv al Asociației Române a Industriei Fotovoltaice din România.

„Avem și o problemă legată de forța de muncă, pe care trebuie să o conștientizam destul de repede. Un raport al Solar Power Europe publicat acum câteva săptămâni arată că pentru atingerea țintelor, doar în sectorul solar ar fi nevoie până în 2026, undeva, într-un scenariu mediu, de vreo 47.000 de oameni și într-un scenariu ambițios, de vreo 60.000 de oameni, pe care nu îi avem în  România și pe care și dacă îi pregătim foarte repede - ceea ce pare destul de dificil - îi vom pierde”, a explicat Mihai Bălan.

„Dacă privim la legislație, în ultimele 12 luni, din noiembrie anul trecut, practic au fost 6 schimbări legislative. Ca investitor, mi-aș dori ca legislația să fie mai stabilă, adică maxim o schimbare anuală. Doar la energie eoliană avem foarte multe proiecte, avem deja din punct de vedere al distribuitorului și al Transelectricii de o saturație a rețelelor și deja astăzi termenele de racordare sunt foarte departe”, arată Adrian Borotea, președintele Asociației Române pentru Energie Eoliană.

România își salvează onoarea cu o pondere mare a energiei hidro, cea mai importantă resursă utilizată. Aceasta ridică ponderea energiei curate în total consum, însă doar aparent, pentru că noile resurse nu sunt exploatate suficient.