Războiul declanșat de Rusia în Ucraina a șocat Europa și i-a determinat pe politicieni să analizeze cu mai multă atenție capacitatea individuală de apărare. În contextul în care pacea regională nu mai este un dat, mulți decidenți europeni au început să ia în calcul varianta serviciului militar obligatoriu, declanșând dezbateri aprinse pe această temă, în condițiile în care majoritatea cetățenilor, dar în special tinerii, nu sunt dispuși să intre în armată pentru că nu împărtășesc "obiectivele și scopurile generale ale armatei", le lipsește motivația, iar salariile sunt mici și condițiile de muncă dificile și periculoase.

Printre statele care au lansat recent ideea armatei obligatorii se numără Marea Britanie și Germania. Acestora li se adaugă și state în care armata era deja un firesc, precum Danemarca sau Lituania, dar care și-au propus să facă un pas în plus și să îmbunătățească legislația în acest sens.

Totuși, recrutarea militară obligatorie înseamnă de cele mai multe ori aruncarea în luptă a unor tineri slab pregătiți, care nu își doresc să fie pe câmpul de luptă. Cum ar putea obligativitatea înrolării să încurajeze civismul europenilor și să aducă siguranță pe continent? Este abordarea corectă în fața agresiunii ruse și ce impact ar putea avea asupra Europei? 

"Forțele armate ale Europei, în special cele de la granița cu Rusia, realizează acum că nu au destui oameni", a declarat Vincenzo Bove, profesor de Științe Politice la Universitatea Warwick, specializat în recrutare. "Ei văd în mod clar înrolarea ca pe o soluție", mai spune acesta.

"Nu suntem siguri că este o idee bună în ceea ce privește descurajarea unei eventuale invazii a rușilor", a mai spus el, sugerând că nu există dovezi palpabile care să arate că armatele formate din recruți sunt mai eficiente în comparație cu trupele regulate.

Totodată, complexitatea războiului de astăzi ridică întrebări cu privire la capacitatea de a antrena rapid și eficient noii recruți, pentru a opera echipamentele militare avansate și a asimila tacticile moderne de apărare.

"Uitați-vă doar la ce se întâmplă acum în Rusia cu recruții... Nu sunt foarte motivați. Tinerii sunt forțați să se înroleze, iar majoritatea dintre ei ar prefera să facă altceva", mai spune profesorul.

Un fost mercenar Wagner a declarat pentru Euronews că una dintre principalele sale îndatoriri în războiul din Ucraina a fost aceea de a se asigura că recruții ruși - mulți dintre ei de 21 de ani - nu vor fugi de pe front, din cauza lipsei de voință și motivație pentru a lupta

Dincolo de problematica economică corelată cu ineficiența serviciului militar obligatoriu, care smulge niște oameni capabili de muncă din domenii unde performează și ar aduce mai multă valoare societăților, profesorul Vincenzo Bove chestionează etica statului de a trimite la luptă civili cu puțină experiență.

"Trei ani nu sunt suficienți pentru a însuși elementele de bază ale războiului. Chiar și folosirea armamentului simplu necesită multă pregătire", spune profesorul care a servit în Marina italiană vreme de 15 ani.

"Unele state aduc în discuție ideea unor programe de trei luni, dar asta este nimic. Nu vor învăța nici măcar cum să salute", a mai precizat Bove în glumă.

Lituania, micul stat baltic din vecinătatea Rusiei, se gândește serios la pericolele războiului și a început recent să elaboreze reforme pentru a schimba sistemul de recrutare. Vizate sunt persoanele care locuiesc și studiază în afara țării. 

Una dintre opțiunile politicienilor lituanieni este înrolarea voluntară pentru sesiuni de pregătire anuale, vreme de o lună în fiecare vară, timp de trei ani. În teorie, după această pregătire estivală, civilii ar fi pregătiți de luptă.

Pe lângă Lituania, mai au o formă de serviciu militar obligatoriu Danemarca, Suedia, Norvegia, Finlanda, Letonia, Austria, Grecia și Estonia.

Elisabeth Braw, analist în domeniul apărării la American Enterprise Institute, susține că modelul selectiv de recrutare poate funcționa foarte bine. 

Aceasta a vorbit de exemplul "incredibil de reușit al Norvegiei, unde cetățenii sunt încurajați masiv să intre în armate, dar numai între 30 și 50%  sunt selectați să facă serviciul militar și sunt antrenați vreme de 19 luni.

"Armata îi primește pe cei mai buni și mai străluciți și, în plus, serviciul militar este un atu în CV-ul unui recrut", a explicat ea. Trecerea procedurii de selecție fiind considerată un simbol al prestigiului personal în Norvegia.

În 2015, Norvegia a devenit primul membru NATO și prima țară europeană care a introdus serviciul militar obligatoriu atât pentru bărbați, cât și pentru femei. Statul are o armată profesionistă, care asigură baza apărării sale.

Cu toate acestea, Braw este circumspectă în privința serviciului militar obligatoriu.

"Trupele trebuie să dețină aptitudini importante, care să fie utile. Timpul petrecut în armată trebuie să fie un timp bine folosit", a spus ea.

"Kremlinul nu va fi speriat de un model de recrutare care nu este bine gândit, cu tineri bărbați și femei care stau degeaba în barăci. Civilii înrolați ar putea fi instruiți și utilizați, dincolo de stricta apărare", a mai precizat Braw.

"Să menții o țară în siguranță presupune mai mult decât forțe armate. Este vorba de diversitate. Este vorba despre sănătatea publică, protecția infrastructurii și asistența medicală. Tinerii pot fi chemați atunci când este nevoie de ei pentru a ajuta la protejarea țării de crize sau dezastre care ar putea apărea. Există atât de multe probleme societale pe care guvernul nu le poate rezolva singur", a conchis aceasta.

În 2019, Franța a lansat înrolarea "soft", prin care tinerii au putut efectua un serviciu voluntar.

Macron și-a prezentat proiectul său preferat drept o modalitate de a dezvolta patriotismul și coeziunea socială, deși opoziția arată că a deturnat spre acest obiectiv fonduri necesare pentru întregul sistem educațional.

Studiile arată că recruții ar putea fi mai predispuși să se confrunte cu șomaj la încheierea serviciului militar, în timp ce există semne de întrebare cu privire la cât de transferabile sunt abilitățile dobândite în armată spre alte domenii profesionale. 

Pe de altă parte, unul dintre motivele pentru care Europa recurge la recrutare obligatorie - în cadrul căreia bărbații și femeile sunt, de obicei, constrânși legal să lupte - este pentru că acțiunile convenționale de recrutare nu funcționează.

Armata germană, de exemplu, nu reușește să recruteze suficienți soldați, în pofida unei vaste inițiative de consolidare a forței de apărare a țării, stimulată de războiul din Ucraina.

Unul dintre argumentele prezentate de experți este că armata nu poate concura cu salariile și condițiile din sectorul privat, iar munca în armată este adesea dificilă și periculoasă.

Cu toate acestea, profesorul Bove spune că acest argument economic nu explică foarte bine ceea ce se întâmplă în țările din Europa unde șomajul este ridicat, precum sudul Italiei sau Spania. Aici oamenii încă nu vor să se înroleze.

Un alt motiv este de ordin cultural. Civilii nu sunt dispuși să intre în armată pentru că nu împărtășesc neapărat "obiectivele și scopurile generale ale armatei".

Războaiele devastatoare din Afganistan și Irak au lăsat o amprentă negativă și greu de șters în ceea ce privește forțele armate, Bove se îndoiește că alocarea de fonduri în acest domeniu ar putea îmbunătăți recrutarea sau ar putea crește vreodată atractivitatea recrutării.

Dar există argumente conform cărora recrutarea poate crește patriotismul și poate stimula sprijinul pentru apărarea împotriva unui agresor, cum ar fi Rusia.

"Serviciul de recrutare are o istorie îndelungată în Finlanda și are un sprijin larg în societate", a declarat Elina Riutta, președinta Uniunii Conscripților din Finlanda.

"Amenințarea rusă a fost întotdeauna cunoscută în Finlanda, așa că războiul din Ucraina nu schimbă în sine lucrurile în ceea ce privește recrutarea, ci mai degrabă subliniază utilitatea sa. Voința de a apăra țara în rândul recruților și al întregii națiuni este la un nivel record", a adăugat ea.

Finlanda se află într-o poziție unică din punct de vedere geografic, împărțind o graniță lungă cu Rusia, și are o lungă istorie a serviciului militar. Exemplul său nu este neapărat aplicabil altor țări.

Cercetările efectuate de Bove și de colegii săi, Riccardo Di Leo și Marco Giani, au constatat că, de fapt, recrutarea a creat un decalaj între oameni și guvernele lor.

"Recrutarea îi face pe oameni să se identifice cu forțele armate, dar loialitatea lor intră în conflict cu cea față de alte instituții democratice, determinându-i să aibă mai puțină încredere în autorități", cred aceștia.

"Dacă sunteți îngrijorați de clivajul tot mai mare dintre generațiile tinere și stat, atunci armata obligatorie nu este răspunsul. Este de fapt o măsură contraproductivă", a conchis acesta.