Ar putea fi un acord de încetare a focului în Ucraina un dezastru mascat? Aceasta este întrebarea urgentă care răsună în buncărele de pe linia frontului și în ruinele orașelor asediate de armata rusă, acolo unde apărătorii extenuați au nevoie de pace ca de aer, dar unde neîncrederea justificată față de Rusia primează, relatează CNN. Ar rezista un armistițiu? S-ar folosi Rusia de oprirea temporară a luptelor ca să se regrupeze și să atace din nou? Ar fi dispusă Moscova să negocieze, având în vedere că înaintează în continuare pe câmpul de luptă? Ar mai primi Ucraina susținere militară din partea aliaților săi dacă diplomația va reduce la tăcere armele?
Ecranele din fața lui Volodimir Sablin, un comandant de batalion din Brigada 66 Mecanizată, dezvăluie povestea dureroasă a câmpului de luptă modern - dar și arhaic de brutal - din Ucraina.
Drone mici și ieftine zboară peste tranșee din regiunea Lîman bombardate de artilerie – o combinație de noroi înghețat, gunoi, buncăre și „sfeclă”, termenul folosit de soldații ucraineni pentru rămășițele umane care nu mai pot fi recuperate.
„Dacă va fi o încetare a focului acum, va deveni tot mai rău pentru noi”, a spus Sablin pentru CNN. „Pentru că inamicul își va reveni, va forma unități militare noi, se va regrupa și va ataca din nou.”
Acordurile de încetare a focului negociate în trecut nu au făcut decât să îi dea armatei ruse șansa de a ataca mai apoi cu și mai mare forță și demonstrează nevoia urgentă de a aborda viitoarele discuții cu foarte mare prudență.
În timp ce forțele lui Sablin bombardează câmpul de luptă din Lîman, trupele Moscovei avansează în sud în direcția unui centru militar vital – Pokrovsk. Ritmul în care forțele ruse încercuiesc orașul este alarmant, iar dacă va cădea, puține localități vor mai sta în calea Rusiei înspre orașele majore Dnipro și Zaporojie.
Speranța este principala monedă de schimb aici, iar una dintre dorințele ucrainenilor ar fi ca trupe europene sau NATO să ofere garanții de securitate Kievului prin prezența lor în zonele de pe linia frontului – ca un fel de trupe de menținere a păcii.
Un oficial european din domeniul apărării a dezvăluit recent pentru CNN că există „discuții active” despre oferirea unui astfel de ajutor.
O încetare a focului, urmată de formarea unei zone demilitarizate supravegheată de țări NATO din Europa, reprezintă unul dintre punctele cheie ale planului de pace propus de noul trimis în Ucraina al președintelui american Donald Trump – generalul Keith Kellogg.
„Dacă NATO ar putea trimite trupe în Ucraina, ar fi o garanție de securitate”, a spus și Sablin. „Pentru că Rusiei – indiferent de cât de mult spun ei că nu se tem de nimeni – îi este frică de America și de NATO în ansamblu.”
Dar, pe linia frontului, unde dronele rusești pândesc la tot pasul, pacea este un subiect care nu poate fi tratat decât cu cea mai mare seriozitate și despre care soldații ce se adăpostesc în subteran sunt foarte sceptici.
„Există doar 30% șanse de încetare a focului”, a spus un soldat ucrainean. Colegul lui este puțin mai optimist: 40% șanse de armistițiu. „Cealaltă parte câștigă, cucerește teritorii. Iar noi, în mare parte, nu avem niciun cuvânt de spus.”
Nici civilii, care încă nu și-au abandonat locuințele de pe linia frontului, nu prevăd nimic bun la orizont. „Am fost loviți de 19 ori astăzi... de 19 ori de dimineața aceasta”, a spus Larisa, o femeie de 72 de ani din Lîman.
Larisa nu are prea multă simpatie nici pentru Kiev. Ea îi descrie pe soldații ucraineni pe care îi întâlnește la supermarket drept neîngrijiți și spune că familia unei prietene care a fugit de curând din Lîman a fost cazată într-un grajd din apropiere de Poltava. „Un grajd! Dar măcar era curat și aveau niște fân.”
Larisa nu crede că Trump va fi diferit de Biden, despre care femeia a auzit la televizor că a încercat să cumpere părți din Ucraina pentru fiul lui – povești pe care Larisa le-a auzit probabil de la propaganda rusă.
Larisa își pune speranțele pentru a se ajunge la pace doar în Kremlin. „Nimeni nu va rezolva asta. Doar Putin o va face, dacă va spune: 'Ajunge, am ucis deja atâția oameni'.”
„Este vorba doar de politică. Nimic nu depinde de noi. Așa cum se va decide, așa va fi”, a spus și Dima, un șofer de autobuz care a fugit în Rusia la rude când forțele ruse au invadat, iar acum s-a întors în Ucraina.
Inesa, o femeie de 60 de ani din Sloviansk, își aduce aminte de vremurile de acum 10 ani, atunci când separatiștii proruși au ocupat clădirea guvernului local și s-au luptat cu armata ucraineană.
În ciuda haosului stârnit de separatiști, Inesa spune că oamenii mai aveau încă joburi și speranțe. Acum, ea și mama ei sunt tot ceea ce a mai rămas din Sloviansk, o țintă cheie a Rusiei în Donețk – restul familiei ei s-a împrăștiat peste tot prin lume din cauza războiului.
„Acum, nu există niciun viitor”, a spus Inesa. „Vreau doar să se oprească. Să se oprească bombardamentele.”