Președintele american Donald Trump a amenințat că va readuce Canalul Panama sub controlul Statelor Unite, acuzând Panama că a încălcat un tratat din vremea președintelui Jimmy Carter. Care este strategia lui Trump și riscurile pe care le implică încercarea sa de a ține China cât mai departe de unul dintre cele mai mari proiecte de inginerie realizate vreodată?

În 1977, SUA și Panama au semnat Tratatele Torrijos-Carter care au garantat faptul că statul din America Centrală va prelua controlul asupra canalului după anul 1999.

„Panama nu va ceda controlul asupra Canalului Panama în niciun alt scenariu în afara amenințării unei invazii”, a spus Benjamin Gedan, director al institutului de cercetare Wilson Center de la Washington, pentru Wall Street Journal. „Ar fi ca și când Panama ar încerca să negocieze controlul asupra Podului Brooklyn sau Statuii Libertății.”

Cu toate că a declarat că nu crede că va fi nevoie de trupe americane în Panama, Trump nu a exclus folosirea armatei pentru a rezolva problema. Însă, strategia președintelui american nu va rezulta neapărat în dobândirea controlului total al Canalului Panama de către SUA.

În timpul unei vizite în Panama în luna februarie, secretarul de stat Marco Rubio le-as transmis oficialilor panamezi că Trump a ajuns la concluzia preliminară că actuala poziție de influență și control a Partidului Comunist Chinez asupra zonei Canalului Panama reprezintă o amenințare și o încălcare a Tratatului Privind Neutralitatea Permanentă și Funcționarea Canalului Panama, potrivit purtătoarei de cuvânt Tammy Bruce.

Conform tratatului cu SUA, Canalul Panama trebuie să rămână neutru pentru totdeauna, ceea ce înseamnă că Panama nu poate avea un tratament preferențial față de nicio țară în privința folosirii canalului. Spre exemplu, taxele de tranzit trebuie să fie „drepte, rezonabile și echitabile”.

Nu doar Trump s-a arătat îngrijorat de influența Chinei în Panama; mai mulți critici din SUA au avertizat că investițiile Chinei în regiune pot reprezenta „o problemă de securitate națională”.

Miezul problemei îl reprezintă porturile de la capetele canalului – Cristobal și Balboa – care sunt administrate de CK Hutchison, un operator deținut de cel mai bogat om din Hong Kong.

La începutul lunii martie, însă, un consorțiu de investitori condus de uriașa firmă de investiții BlackRock a ajuns la o înțelegere pentru cumpărarea porturilor, care vor ajunge astfel în proprietatea corporativă a Americii.

Există însă și alte proiecte care au provocat îngrijorare pentru SUA, precum un contract din 2018 pentru construcția unui nou pod pe deasupra canalului.

„Un pod nu poate controla un canal, dar poate fi sabotat pentru blocarea unui canal”, a spus fostul ambasador american în Panama, John Feeley. „Un pod poate fi folosit pentru a monta scanere și senzori în armatură și în beton.”

Cu toate că Beijingul nu prezintă neapărat un pericol imediat asupra Canalului, în alte locuri, China „și-a folosit expansiunea comercială ca un front pentru spionaj, pentru furt de proprietate intelectuală și chiar și pentru colectarea de informații”, a avertizat Feeley.

Fostul ambasador american a precizat că nu respinge îngrijorările lui Trump legate de prezența Chinei în Panama, dar că nici nu este de acord cu „limbajul agresiv” folosit în prezentarea felului în care SUA ar trebui să rezolve această problemă.

Trump a susținut și că vasele americane sunt taxate mai aspru pentru folosirea Canalului Panama, însă autoritățile panameze au negat acest lucru.

Un alt argument folosit de Trump este că SUA ar trebui să controleze canalul datorită circumstanțelor istorice: în perioada 1904-1914, America a finanțat și condus proiectul de construcție a Canalului Panama, cheltuind în jur de 375 de milioane de dolari – echivalentul a peste 11 miliarde de dolari, la valoarea banilor de astăzi.

Prezența Americii în zona Canalului Panama, care a provocat tensiuni tot mai mari în regiune în deceniile de după intrarea sa în funcțiune, a fost prezentată de „toți adversarii Statelor Unite din America Latină ca un semn al agresivității și imperialismului american”, a spus Gedan.

„Motivul pentru care SUA au cedat controlul asupra canalului în favoarea statului Panama era legat, în mare parte, de temerile că administrarea canalului într-un mediu ostil ar putea fi imposibilă”, a explicat Gedan.

Trump a descris decizia președintelui Carter de a renunța la controlul asupra Canalului Panama drept „o foarte mare greșeală”.

Cu toate că tratatele nu oferă Americii nicio cale de a redobândi legal controlul asupra canalului, Trump se folosește de acuzația de încălcare a tratatului pentru a justifica o intervenție americană.

Prima mutare a Washingtonului a fost să negocieze cu autoritățile din Panama, care au lansat deja un audit împotriva companiei chineze CK Hutchison și a operațiunilor sale în regiune.

„Tratatele acordă Statelor Unite nu doar dreptul, ci și obligația de a apăra Canalul, dacă pot cu adevărat să demonstreze că Panama nu este capabilă sau dispusă să apere ruta maritimă strategică”, a spus Gedan.

Totuși, Trump a ezitat mereu să mărească prezența militară a Americii în afara granițelor țării. „Nu cred că trupele vor fi necesare în Panama”, a spus Trump în februarie.

Panama a anunțat că nu va mai continua participarea sa în planul global de infrastructură al Chinei, așa numitul Nou Drum al Mătăsii (Belt and Road Initiative).

Companiile americane ar putea investi în Canalul Panama pentru a lăsa China cu mai puține oportunități de a se implica în regiune.

Cât despre controlarea în totalitate a Canalului Panama de către SUA, Trump are o singură opțiune, în afară de intervenția militară: să cumpere sau să negocieze dreptul de proprietate.

În acest scenariu, Panama va trebui să ajungă la o înțelegere de comun acord cu Statele Unite, însă protestele anti-SUA care au izbucnit în ultimul timp în Panama fac ca această variantă să pară improbabilă.

„Pentru panamezi, [Canalul Panama] este piatra de temelie esențială și națională, astfel că niciun panamez nu va susține vânzarea canalului”, a spus Feeley.

Indiferent de calea pe care o va alege Trump, decizia lui va avea un impact mare asupra relațiilor SUA-Panama.