Sezonul cald favorizează intensificarea activității căpușelor, paraziți de mici dimensiuni, dar cu un impact potențial major asupra sănătății. Specialiștii subliniază importanța aplicării măsurilor de prevenție, a autoexaminării atente a pielii după expunerea în zone cu vegetație și a consultului medical prompt în cazul apariției unor simptome sugestive. Adrian Marinescu, medic infecționist, a explicat pentru Digi24 care sunt principalele riscuri asociate mușcăturilor de căpușă și ce măsuri trebuie luate imediat după o astfel de înțepătură.

Deși aparent inofensivă, înțepătura de căpușă poate avea consecințe serioase, întrucât aceste parazite pot transmite afecțiuni grave, precum boala Lyme sau encefalita de căpușă. O bună informare, aplicarea riguroasă a măsurilor de protecție și monitorizarea atentă a stării de sănătate după expunerea în medii cu risc sunt elemente esențiale pentru prevenirea eventualelor complicații.

Căpușele sunt paraziți hematofagi din clasa arahnidelor, înrudiți cu păianjenii, care se hrănesc cu sângele gazdelor, oameni sau animale. În absența unei depistări și îndepărtări la timp, acestea pot rămâne atașate de piele pentru mai multe zile. După ce ajung pe corpul gazdei, căpușele tind să migreze către zone calde și umede, cum ar fi axilele, regiunea inghinală sau scalpul.

Hrănirea începe în momentul în care căpușa își introduce aparatul bucal sub piele. Pe măsură ce se alimentează cu sânge, volumul corpului său crește semnificativ. Este esențial de subliniat că aceste parazite nu zboară și nu sar, ci ajung pe gazdă prin contact direct, în special din vegetația înaltă sau de pe sol.

Riscul de infecție pentru om este crescut în perioada de activitate intensă a căpușelor, care se întinde de obicei din aprilie până în noiembrie. Transmiterea agenților patogeni are loc, în majoritatea cazurilor, prin mușcătura unei căpușe infectate.

„Primul și cel mai important pas este identificarea cât mai rapidă a căpușei, sau a căpușelor, acolo unde este cazul. Este esențial să verificăm cu atenție copiii mici imediat după revenirea din activități în aer liber, în special la nivelul scalpului, unde aceste parazite se atașează frecvent.

Mușcătura de căpușă este, de regulă, ușor de recunoscut vizual, întrucât parazitul rămâne atașat de piele pentru o perioadă de timp. Totuși, exemplarele de dimensiuni foarte mici pot trece neobservate, motiv pentru care se recomandă o examinare riguroasă a întregului corp după expunerea în zone cu vegetație abundentă.

Monitorizarea atentă a simptomelor în perioada de după expunere este esențială pentru depistarea timpurie a eventualelor complicații. Cu cât căpușa este identificată și îndepărtată mai devreme, cu atât riscul de transmitere a unor agenți patogeni este mai redus.

În cazul persoanelor cu sensibilitate crescută sau cu teren alergic, pot apărea reacții locale precum durere în zona mușcăturii, inflamație, umflătură, senzație de arsură sau prurit (mâncărime) în aria afectată.”, a declarat pentru Digi24 Adrian Marinescu, medic primar infecționist la Institutul de Boli Infecțioase „Prof.Dr Matei Balș” din București.

„Îndepărtarea unei căpușe trebuie realizată exclusiv prin mijloace mecanice, iar extragerea completă a parazitului este esențială. În situațiile în care persoana nu are suficientă îndemânare, este recomandat să se adreseze cât mai curând unui cabinet medical.

Dacă îndepărtarea se face la domiciliu, este foarte important ca manevra să fie efectuată cu grijă, evitându-se gesturile agresive care pot provoca leziuni locale. De asemenea, nu se folosesc substanțe direct pe piele (precum alcool sau alte remedii populare), deoarece acestea pot produce iritații sau reacții adverse suplimentare la nivelul tegumentului.”

În situația în care îndepărtarea căpușei a fost efectuată la domiciliu, iar o parte a acesteia a rămas în piele este recomandat să se solicite consult medical de specialitate. Medicul va evalua cazul clinic și, dacă este necesar, poate recomanda efectuarea unor analize de sânge pentru a identifica riscul unei posibile infecții. De asemenea, în anumite cazuri, poate fi prescris un tratament profilactic cu antibiotic, în scop preventiv.”, a mai declarat medicul.

„Contrar unor percepții comune, căpușele nu cad din copaci și nu se atașează de piele din aer, ci se regăsesc, în mod obișnuit, în iarba înaltă și în tufișuri. Ele se prind de gazdă în momentul în care aceasta intră în contact direct cu vegetația infestată.

Este important de menționat că nu toate căpușele sunt purtătoare ale bacteriei Borrelia, agentul patogen responsabil de apariția bolii Lyme. Probabilitatea de transmitere a infecției variază în funcție de regiunea geografică și de specia de căpușă implicată.”, a explicat medicul Marinescu.

Riscul de infecție poate exista chiar și în absența unei percepții clare a mușcăturii, deoarece saliva căpușelor conține substanțe cu efect anestezic local, care pot masca durerea și disconfortul în momentul înțepăturii.

„Nu toate căpușele sunt infectate sau purtătoare de agenți patogeni, dar nu putem să știm acest lucru cu ochiul liber, motiv pentru care orice mușcătură trebuie tratată cu seriozitate. Identificarea timpurie și extragerea corectă a căpușei sunt esențiale pentru prevenirea complicațiilor. Unele specii pot transmite boli infecțioase grave, precum boala Lyme și meningoencefalita de căpușă.”, conchide medicul infecționist Adrian Marinescu.

Boala Lyme, cunoscută și sub denumirea de borelioză, este o afecțiune infecțioasă cauzată de bacterii din genul Borrelia, în special Borrelia burgdorferi și, mai rar, Borrelia mayonii. Aceasta reprezintă una dintre cele mai frecvente boli transmise prin mușcătura de căpușă, în special în regiunile cu climă temperată. Netratată corespunzător, boala poate evolua și afecta multiple sisteme ale organismului, conducând la complicații precum artrită și dureri articulare persistente, afectarea mușchiului cardiac (ex. miocardită), manifestări neurologice, inclusiv meningită, nevrite sau tulburări cognitive.

Encefalita de căpușă este o afecțiune virală cu potențial sever, cauzată de virusul encefalitei de căpușă (Tick-Borne Encephalitis Virus). Această infecție poate duce la inflamația creierului (encefalită) și a meningelor (meningoencefalită), necesitând adesea spitalizare. Simptomele tipice include febră bruscă, dureri de cap intense, confuzie și tulburări de conștiență.

Babesioza este o boală parazitară cauzată de microorganisme din genul Babesia, care infectează globulele roșii (hematiile). Transmiterea la om se face prin mușcătura de căpușă infectată, însă boala este mult mai frecventă la animale, în special la câini și alte mamifere domestice.