Cu opt ani în urmă, bombardamentele rusești au ajutat forțele loiale președintelui sirian Bashar al-Assad să îi alunge pe insurgenți din orașul Alep, marcând un moment de cotitură în războiul civil care a devenit de câțiva ani un conflict mai mult sau mai puțin înghețat. În doar 48 ore, însă, o ofensivă fulgerătoare a rebelilor a adus al doilea cel mai mare oraș din Siria din nou sub controlul forțelor de opoziție, în ciuda ajutorului primit de Assad din partea Rusiei și Iranului, iar regimul fragil de la Damasc se confruntă acum cu cea mai mare amenințare din ultimii ani, relatează The Guardian.

Noua ofensivă din Siria a început cu o săptămână în urmă, atunci când grupările de rebeli au anunțat că au cucerit rapid o bază militară și 15 sate controlate de forțele guvernamentale în provincia Alep din nord-vestul țării.

Rebelii conduși de grupul jihadist Hayat Tahrir al-Sham (HTS) au ocupat drumul care leagă Damascul de Alep, izolând orașul din nordul Siriei de restul teritoriilor controlate de guvernul sirian, în timp ce Rusia, aliatul lui Assad, a început să lanseze bombardamente asupra rebelilor.

Până vineri seara, luptătorii HTS au ajuns până la marginea Alepului, iar duminică au reușit deja să pună stăpânire pe tot orașul.

Armata siriană se grăbește acum să trimită întăriri și echipament în provincia Hama, în timp ce insurgenții încearcă să înainteze cât mai mult înspre capitala provinciei.

Fondatorul HTS, Abu Muhammad al-Jolani, a luat cândva parte la insurgența din Irak împotriva armatei SUA, fiind membru al unei grupări ce avea să devină Statul Islamic (ISIS).

HTS este acum cea mai puternică facțiune rebelă din Siria și controlează provincia Idlib, acolo unde trăiesc în jur de 4 milioane de oameni. Grupul are aproximativ 30.000 de luptători.

Cu toate că este desemnată o grupare teroristă de SUA, intervenția Turciei în Siria era menită să limiteze operațiunile HTS, despre care nu se crede că ar avea ambiții globale.

Membrii HTS se fac vinovați de încălcări grave ale drepturilor omului în zonele pe care le controlează, inclusiv prin executarea celor acuzați că sunt afiliați cu grupări rivale sau pentru blasfemie și adulter.

De mai bine de un an, pe măsură ce conflictul dintre Israel și forțele susținute de Iran s-a răspândit în mare parte din Orientul Mijlociu, inclusiv în Siria, Assad a rămas în umbră.

Țara nu și-a revenit de pe urma anilor grei de război civil – economia este la pământ, iar aliații lui Assad, Rusia, Iran și Hezbollah, sunt cu toții angrenați în alte conflicte care le-au slăbit forța.

Ofensiva șocantă a rebelilor islamiști a expus instabilitatea țării și fragilitatea controlului pe care Assad îl are asupra țării, dar a arătat și puterea forțelor interne care se opun regimului de la Damasc, relatează Financial Times.

„Assad este extrem de vulnerabil”, a spus Haid Haid, un analist sirian de la Chatham House. „Toată lumea așteaptă să vadă dacă regimul își poate mobiliza forțele și aliații ca să respingă [ofensiva].”

Assad era deja în încurcătură: Israelul, care a lansat zeci de atacuri asupra țintelor din Siria afiliate cu Iranul în ultimele 12 luni, l-a avertizat pe Assad că se află în vizorul forțelor israeliene și că trebuie să aleagă de partea cui este.

Assad spera că cea mai grea parte a războiului a fost depășită și că a venit timpul să se ocupe de probleme internaționale, precum refugiații și traficul de droguri, în timp ce atât statele arabe, cât și unele țări din Europa începeau să se întrebe dacă ar trebui să refacă relațiile cu liderul autoritar al Siriei.

Avansul extrem de rapid al insurgenților, însă, arată cât de dependent este de fapt Assad de Rusia, Iran și militanții susținuți de Teheran ca să supraviețuiască amenințărilor interne.

Forțele pro-Assad au dispărut de pe câmpul de luptă aproape imediat ce rebelii conduși de HTS și-au început ofensiva înspre Alep. 

Analiștii spun că sentimentul de demoralizare și deznădejde în Siria s-a răspândit și în rândurile armatei siriene. Unitățile militare s-au retras una după alta, abandonându-și pozițiile, iar apărarea s-a prăbușit, a explicat Charles Lister de la Institutul Orientul Mijlociu.

Economia Siriei a fost în pragul colapsului de ani de zile, fiind decimată de datoriile străine neplătite, sancțiunile occidentale și de prăbușirea sistemului bancar din Liban pe care se bazau oamenii de afaceri sirieni.

În ultimii cinci ani, sirienii au devenit și mai săraci, iar regimul lui Assad nu a făcut mai nimic ca să le îmbunătățească viețile, a spus expertul sirian în economie Jihad Yazigi.

La toate acestea se adaugă și taxele tot mai mari, exproprierile și o economie în cădere liberă, dar și „corupția regimului, care este infiltrată în toate aspectele statului.”

Dezinteresul aparent al familiei Assad față de suferința sirienilor, precum și lăcomia de care au dat dovadă, au făcut ca nemulțumirea să se extindă dincolo de grupul oponenților politici ai regimului și a cuprins întreaga societate siriană, inclusiv o parte din minoritatea alawită din care provine și președintele Siriei.

„Mulți sunt furioși că după ani de zile de loialitate, ei o duc încă și mai rău decât înainte”, a spus Yazigi.

Cu toate că au existat câteva încercări de a profesionaliza armata, „a fost prea puțin, prea târziu”, a mai spus Yazigi. Moralul a rămas foarte scăzut. Recrutarea forțată și eliminarea subvențiilor îi afectează grav pe soldați.

„Suntem pregătiți să ne protejăm propriile sate și orașe, dar nu știu dacă alawiții vor lupta pentru orașul Alep... regimul nu ne-a mai dat motive să continuăm să îl susținem”, a spus un sirian din comunitatea alawită.

Regimul lui Assad nu a dorit sub nicio formă să ajungă la un compromis cu oponenții săi. Totuși, statele arabe și unele țări europene au început să reia legăturile cu guvernul sirian, după cutremurul devastator din februarie 2023 care a lovit Turcia și nordul Siriei.

În luna iulie, Italia și-a redeschis ambasada din Damasc, alăturându-se unui grup mic de state europene care au restabilit legăturile diplomatice cu Siria.

Statele arabe, inclusiv unele care i-au susținut pe rebeli atunci când războiul a izbucnit, au încercat să îl aducă pe Assad din nou la masa negocierilor, iar Siria a fost readmisă în Liga Arabă anul trecut, după ce a fost exclusă în 2011.

Oficialii irakieni care au participat la discuțiile dintre Damasc și Ankara de anul acesta au spus că guvernul lui Assad a refuzat să facă concesii în privința refugiaților – un subiect important pentru turci.

În schimb, Assad a continuat să bombardeze provincia Idlib, unde se află cei mai mulți luptători rebeli, împingând și mai mult populația de acolo înspre granița cu Turcia, unde se află deja în jur de 3 milioane de refugiați din Siria.

Ofensiva HTS, chiar dacă nu este susținută neapărat de Turcia, servește intereselor Ankarei și i-ar putea oferi președintelui turc Recep Tayyip Erdogan o poziție mai avantajoasă la următoarele negocieri cu Siria.

„Assad a avut o șansă în vară să discute cu Erdogan și să vină cu un plan prin care Turcia ar fi dobândit o zonă de influență în nordul Siriei”, a spus Malik al-Abdeh, un analist sirian. „El avea o șansă să negocieze asta și să se salveze politic, dar a refuzat.”

Acum, când Assad a ajuns din nou să fie încolțit din toate părțile, o soluție diplomatică s-ar putea să fie singura sa cale de scăpare, în ciuda refuzului său de a ajunge la o înțelegere cu toate părțile implicate.

„Assad poate supraviețui, dar pe termen lung, nu există nicio cale să evite o împărțire a puterii cu opoziția, iar acela va fi sfârșitul regimului”, a spus Abdeh.