Preşedintele ales al SUA, Donald Trump, care a avut miercuri o convorbire telefonică cu şefa guvernului danez Mette Frederiksen, nu şi-a retras în această discuţie ameninţarea de a impune sancţiuni prin taxe vamale dacă Danemarca refuză să vândă Statelor Unite insula Groenlanda, a declarat joi Frederiksen.
„Partea americană a insinuat că, din nefericire, ar putea surveni o situaţie în care să colaborăm mai puţin ca în prezent în sectorul economic", a spus şefa guvernului de la Copenhaga după o întâlnire cu liderii tuturor partidelor parlamentare daneze convocată pentru a-i informa despre conţinutul discuţiei sale cu Trump, potrivit agenţiei EFE, transmite Agerpres.
„Ne aflăm într-o situaţie gravă în ultima vreme. Facem tot ce putem pentru a o gestiona într-un mod cât mai inteligent posibil", a adăugat ea.
Şefa guvernului danez a avut de asemenea joi o reuniune cu executivii principalelor multinaţionale daneze, inclusiv cu compania farmaceutică Novo Nordisk şi cu cea producătoare de bere Carlsberg, pentru a discuta despre tensiunile cu SUA legate de Groenlanda.
În convorbirea de miercuri cu viitorul preşedinte al SUA, care a durat circa 45 de minute, Frederiksen a reafirmat că Groenlanda nu este de vânzare şi că cetăţenii acestei insule sunt cei care trebuie să decidă asupra unei eventuale declarări a independenţei faţă de Danemarca.
Pe de altă parte, această ţară este dispusă să îşi asume o „responsabilitate sporită" pentru securitatea în regiunea arctică, i-a mai spus Frederiksen lui Trump, pe care l-a invitat într-o vizită oficială în Danemarca, dar nu este clar dacă şi când viitorul preşedinte american va da curs invitaţiei.
Acesta din urmă nu a exclus posibilitatea folosirii forţei sau a sancţiunilor economice pentru a anexa Groenlanda, declaraţie nuanţată apoi de viitorul său vicepreşedinte, J.D. Vance.
Groenlanda face parte din Danemarca de peste 600 de ani, iar în prezent are un statut de teritoriu semi-suveran. Din 2009, când a primit o largă autonomie, Groenlanda are dreptul să îşi declare independenţa faţă de Danemarca, dar nu a făcut niciodată acest pas.
Această insulă vastă, dar care numără doar aproximativ 56.000 de locuitori, are o economie dependentă de pescuit şi este finanţată masiv de guvernul de la Copenhaga, cu aproximativ un miliard de dolari pe an, echivalentul a aproximativ jumătate din bugetul său, deşi dispune de mari resurse naturale, inclusiv petrol şi gaze naturale, dar exploatarea acestora nu s-a putut realiza până în prezent din cauza dificultăţilor geografice şi a costurilor ridicate.
Premierul Groenlandei, Mute Egede, este favorabil independenţei insulei, dar a spus în mod repetat că aceasta nu este de vânzare. Trump a avansat şi în 2019, în precedentul său mandat prezidenţial, ideea cumpărării insulei, respinsă de guvernul danez. Această idee nu este totuşi chiar nouă. După al Doilea Război Mondial, preşedintele american de atunci, Harry Truman, a încercat şi el să cumpere Groenlanda cu o sută de milioane de dolari în aur, considerând-o un teritoriu de mare importanţă strategică în contextul Războiului Rece care tocmai începuse, dar guvernul danez a refuzat oferta.
Cu baza sa aeriană Pituffik, Groenlanda este importantă din punct de vedere strategic pentru SUA şi pentru sistemul american de avertizare timpurie a rachetelor balistice, întrucât ruta cea mai scurtă dintre Europa şi America de Nord trece prin această insulă. Washingtonul şi-a exprimat interesul de a-şi extinde acolo prezenţa militară, inclusiv prin amplasarea de radare care să monitorizeze apele Atlanticului pe unde pătrund navele militare şi submarinele nucleare ruseşti.
Deşi majoritatea locuitorilor Groenlandei doresc independenţa, puţini dintre ei consideră această opţiune ca fiind viabilă, având în vedere dependenţa economică faţă de Danemarca. O altă opţiune ar putea fi un aşa-numit pact de „liberă asociere" cu SUA, asemănător statutului pe care îl au Insulele Marshall, Micronezia sau Palau în Oceanul Pacific.