Nici nu s-au terminat sărbătorile și în auto-intitulata coaliție pro-europeană a apărut un nou scandal. Candidatul PSD-PNL-UDMR la Președinția României, stabilit printr-un protocol parafat de liderii celor trei partide, a anunțat, la Digi24, că își suspendă campania electorală: “În legătură cu calitatea mea de candidat, cunoscută și recunoscută public până acum, încep prin a anunța că, în mod unilateral, adică eu, candidatul, consider acordul privitor la această candidatură, suspendat”. Nemulțumirile lui Crin Antonescu se referă la lipsa unei date clare a alegerilor prezidențiale și la lipsa publică de susținere a liderilor celor trei formațiuni.
Primul motiv de supărare al lui Antonescu este legitim. Avem un guvern legitim, învestit constituțional, al cărei primă sarcină ar fi trebuit să fie stabilirea datei alegerilor. Președinții PSD, PNL și UDMR ar fi trebuit să se pună de acord și în prima ședință de guvern să anunțe când se va repeta scrutinul prezidențial. Doar că, în stilul care i-a adus la cea mai joasă cotă de încredere în ultimii 30 de ani, politicienii de la vârful puterii n-au sesizat urgența deciziei. Nu doar pentru că alegerile trebuie reluate cât mai repede, ci și ca semnal că au înțeles pe deplin ce cutremur a produs decizia Curții Constituționale de anulare a scrutinului din 24 noiembrie.
Crin Antonescu are dreptate și când le solicită aliaților politici explicații despre ce s-a întâmplat în campania electorală, despre acuzațiile privind activitățile ilegale în ascensiunea lui Călin Georgescu. La o lună de la anularea alegerilor, electoratul a primit foarte puține dovezi despre implicarea Rusiei și a unor actori non-statali în propulsarea candidatului pro-Kremlin. Cetățenii de bună-credință pot merge pe încredere până la un punct, dincolo de care totul se transformă într-o șaradă.
De neînțeles este însă mesajul cifrat pentru liderii coaliției: “Eu am intrat în această bătălie, eu nu mă tem de astfel de bătălii, eu am dus astfel de bătălii, știam că nu e o armată pregătită în spatelel meu și că trebuie să mă duc singur sub focul inamic, niciun fel de problemă, numai că mi se pare inacceptabil ca după, iată, o săptămână, două, să văd oamenii din partidele care și-au declarat susținerea pentru candidatura mea să vină în mod public și să spună că, de fapt, nu știm, că o să mai vedem, că noi o să avem niște ședințe”. Pe cine e, de fapt, supărat Crin Antonescu? Ce așteptări a avut când guvernul Ciolacu 2 a ezitat atât de mult cu ordonanța-trenuleț, de care depinde bugetul pe 2025 și nu numai? Ca fost președinte interimar al României, deși o perioadă scurtissimă, șef al Senatului și al PNL, Antonescu știe ce înseamnă negocierea tăierilor bugetare și cum fiecare dintre partide își face calculul privind pierderile electorale. E evident că, odată parafat acordul privind candidatura comună la președinție, partidele să fi considerat că nu e prioritar, mai ales de sărbători, să dea semnale și să facă strategii privind campania electorală.
Este posibil ca dl. Antonescu să fi perceput campania lui Marcel Ciolacu pe TikTok drept o amenințare la candidatura sa. Nu e exclus ca președintele PSD să creadă că ar avea șanse la noile alegeri, mai ales după ce, într-un moment de prostie politică majoră, Alfred Simonis a recunoscut că pesediștii i-au dat voturi lui George Simion. Probabil, în Kiseleff, se adună voturile date spre AUR și Călin Georgescu în primul tur și rezultă Ciolacu – președinte. Un calcul viciat, dar în PSD setea de putere învinge mereu logica.
Indiferent de impresiile lui Crin Antonescu, nimic nu justifică anunțul brusc al suspendării candidaturii la nici două săptămâni după parafarea acordului. Întrebările, incertitudinile, suspiciunile puteau fi discutate în privat. Putea solicita o ședință a coaliției la care să participe și să obțină ce își dorea de la partide sau nu. Suspendându-și candidatura la televizor, Crin Antonescu își fragiliează însăși poziția de competitor electoral cu forță. Pentru că atitudinea de tip “candidez - mă suspend – candidez/nu candidez” nu-l va ajuta în fața valului de extremism de care România se pregătește iar.