Un om de ştiinţă a descoperit că 53 de creaturi marine despre care se credea până acum că nu scot deloc sunete pot de fapt să comunice. Acestea au trimis mesaje tot timpul, dar oamenii nu s-au gândit niciodată să le asculte, sugerează Gabriel Jorgewich-Cohen. El a folosit microfoane pentru a înregistra animalele marine, inclusiv broaștele țestoase, care comunică atunci că vor să se împerecheze sau să iasă din ou.

Descoperirile pretind să rescrie o parte din ceea ce ştim despre evoluţie. Ele sugerează că toate vertebratele care respiră pe nas şi folosesc sunetul pentru a comunica au descins dintr-un singur strămoş în urmă cu 400 de milioane de ani.

Aceasta este o afirmaţie puternică în biologia evoluţionistă, care dezbate dacă fiinţele vii au descins dintr-un singur strămoş sau din origini multiple, potrivit BBC.

Jorgewich-Cohen, doctorand la Universitatea din Zurich, Elveţia, şi-a început munca cu o bănuială că animalele marine ar putea comunica prin sunete.

El a folosit echipamente de sunet și video pentru a înregistra 53 de specii aflate în captivitate. Printre creaturi se numărau 50 de broaște țestoase, o tuatara, un pește plămân și un caecilian. S-a crezut că toate aceste animale erau mute, dar Jorgewich-Cohen sugerează că nu au fost auzite până acum pentru că sunetele lor sunt greu de detectat.

„Noi știm când o pasăre cântă, nu avem nevoie de nimeni să ne spună asta. dar unele dintre aceste animale sunt foarte silențioase sau scot un sunat la două zile”, a declarat omul de știință pentru BBC.

Jorgewich-Cohen a sugerat, de asemenea, că oamenii au o prejudecată faţă de creaturile care trăiesc pe uscat şi astfel au ignorat speciile subacvatice.

Înregistrările video ale animalelor atunci când acestea făceau zgomot i-au permis să conecteze sunetul cu un comportament asociat, pentru a face distincţia faţă de sunetele accidentale care nu

„Broaştele ţestoase de mare vor cânta din interiorul oului lor pentru a sincroniza ecloziunea ", a explicat el. „Dacă strigă din interior, ies toate şi sperăm că vor evita să fie mâncate”.

De asemenea, broaştele ţestoase fac zgomote pentru a indica faptul că vor să se împerecheze, a spus el, arătând videoclipurile cu sunete de împerechere ale broaştelor ţestoase care sunt populare pe reţelele sociale.

Jorgewich-Cohen a înregistrat, de asemenea, tuataras care emit sunete pentru a-şi păzi teritoriul.

El a început apoi să se gândească la ceea ce descoperirea a dezvăluit despre evoluţia animalelor care fac zgomote.

De multe ori, fosilele nu le spun oamenilor de ştiinţă suficient despre animalele care au trăit acum milioane de ani, aşa că, în schimb, aceştia compară comportamentul animalelor vii. Folosind o tehnică numită analiză filogenetică, Jorgevich-Cohen a urmărit relaţia dintre animalele care fac zgomot.

Tehnica funcţionează prin compararea comportamentelor unei specii şi cartografierea lor ca un arbore genealogic. Dacă, de exemplu, un om şi un cimpanzeu au un comportament comun, cum ar fi producerea de zgomote, acest lucru sugerează că strămoşul comun a produs şi el sunete.

El a ajuns la concluzia că toată comunicarea acustică la vertebrate descinde dintr-un singur strămoş acum 400 de milioane de ani, în perioada Devoniană, când majoritatea speciilor trăiau sub apă.

Acest lucru contrastează cu lucrările recente care au urmărit sunetul comunicativ la mai multe specii diferite de acum 200 de milioane de ani.

Cercetarea este publicată în revista ştiinţifică Nature Communications.