Când Maven Lore și-a pregătit primul său set de colți, în interiorul lui a avut loc un declic. „Ceva tocmai a ieșit la suprafață, și totul a fost bine pentru prima dată în viața mea”, a spus el într-un interviu acordat CNN. „Am avut sentimentul că există mai mult decât dinți ascuțiți”.

Nu știa cum să numească sentimentul la acea vreme, și nici nu anticipa că decizia îl va duce de la New York la New Orleans. Dar acum știe că a fost o „trezire”: întâiul gust al vieții de vampir.

Lore și-a găsit locul în New Orleans și nu a mai plecat de acolo niciodată. Acum este un artizan al colților acrilici făcuți la comandă și încearcă să se ridice la înălțimea rolului (acceptat cu reticență) de rege al curții de vampiri Big Easy.

„A face parte din curtea vampirilor din New Orleans înseamnă să fim toți împreună – o victorie pentru o singură persoană este o victorie pentru noi toți”, a spus el. „Toți suntem doar un fel de „ne scufundăm sau înotăm” împreună.

Vampirii umani trăiesc, și sunt departe de creaturile fictive pe care le știm din literatură sau filme. Interpretările lor despre vampirism variază foarte mult – mulți dintre ei se „hrănesc” din energia întâlnirilor sexuale, dar obiceiurile de hrănire și colții sunt doar elemente decorative ale unei comunități care este pe cât de diversă, pe atât de greșit înțeleasă de non-vampiri. S-ar putea să nu știi deloc că sunt vampiri, cel puțin nu, dacă ești în căutarea unor indicii stereotipe. Nu există restricții pentru auto-identificarea vampirilor – nu sunt obligați să ducă o viață nocturnă, sau să se închine vampirilor fictivi.

Vampirii din ziua de azi sunt, în esență, oameni din medii diferite, cu un scop comun – apartenența la un grup. A trăi ca un vampir este o alegere subversivă, o respingere mândră a normelor sociale. Și, în acest fel, este un mod de a trăi, a spus John Edgar Browning, profesor de arte liberale la Colegiul de Artă și Design Savannah, care a petrecut ani de zile studiind comunitățile de vampiri din New Orleans și Buffalo, New York.

„Vampirii umani fac accesibil potențialul infinit care există pentru a expune și a remedia categoriile represive și opresive din care se naște marginalizarea”, a spus el pentru CNN. Deci, într-un fel, acești vampiri sunt terapeutici pentru noi.

CNN a vorbit cu doi „grei” ai comunităților de vampiri - Lore of New Orleans și Merticus, co-fondatorul Atlanta Vampire Alliance - despre viețile lor, despre bucuriile lor și despre concepțiile greșite despre vampirism, pe care și-ar dori să le înlăture definitiv.

În primul rând: da, câțiva vampiri din zilele noastre consumă sânge, adesea de la donatori consimțiți – de obicei persoane dragi sau parteneri – în cantități mici. Dar mulți se abțin de la asta, sau condamnă această practică, și în schimb găsesc susținere în întâlniri sexuale sau în alte experiențe din care pot obține „energie”. Când străinii se prefac că le e frică, și îl întreabă pe Lore dacă le va bea sângele, el glumește: „Nu, asta se numește crimă”.

În timp ce cei neinițiați sunt de obicei cei mai interesați de obiceiurile de hrănire, Lore a spus că nu asta este ceea ce contează pentru vampiri. (El a comparat întrebarea unui vampir despre obiceiurile lor de hrănire, cu întrebarea unui non-vampir dacă mănâncă mezeluri.)

Mulți vampiri nu se potrivesc cu tiparul vampirilor imaginați de Bram Stoker. Aceștia sunt oameni care adesea merg la serviciu – Lore este designer grafic, DJ și bijutier. Merticus este un expert în mobilier de epocă.

Majoritatea vampirilor umani nici măcar nu au fost atrași de comunitate, pentru că l-au avut ca idol pe Dracula. Însă în studiile sale etnografice despre vampirii umani, Browning a spus că a descoperit că membrii comunităților de vampiri erau atrași unul de celălalt pentru elementele sociale, nu pentru afinitatea lor față de vampirii pomeniți în media.

„Nu i-aș numi deloc fani ai vampirilor, ci doar oameni cu o istorie comună din adolescență, o nevoie înnăscută de sânge sau energie, și o nevoie comună de a găsi pe alții ca ei, care să-i accepte așa cum sunt”, a spus Browning.

Merticus căuta răspunsuri de la alții ca el, când s-a alăturat în 1996 grupurilor de chat de pe internet, după ce a observat ani de zile că își poate „trage energie din situații tensionate”, ceea ce a ajuns să-și dea seama mai târziu că asta reprezenta o hrănire spirituală.

„Nu am simțit niciodată că trupul meu se aliniază cu spiritul, sau cu sufletul meu”, a spus el pentru CNN. „Sau mai simplu... întotdeauna am simțit că era ceva diferit la mine, un lucru pe care nu prea puteam să-l identific”.

Și-a făcut prieteni în acele grupuri de chat, care sunt și astăzi în viața lui, iar offline, acele conexiuni au devenit și mai puternice.

Lore a găsit acele conexiuni când a vizitat pentru prima dată New Orleans, în urmă cu 24 de ani, cu puțin înainte de Halloween. De atunci el locuiește acolo.

„Nici nu știam că există o comunitate”, a spus el. „Dar ei erau o familie”.

Și acum sunt și familia lui. El a câștigat un rol semnificativ în grupul vampirilor NOLA: în afară de afacerea sa cu colți, el este și un mentor pentru tinerii vampiri, un rol în care a ajuns din întâmplare, dar pe care îl acceptă totuși. Continuă să fie numit „păzitorul păcii” între vampirii din zonă, știut fiind faptul că el consiliază și rezolvă în mod regulat certurile dintre membri.

„Toți vrem să ne înțelegem și să fim iubiți – de aceea iubesc comunitatea de vampiri”, a spus Lore. „Nu contează ce rasă... ce sex ai. Ești acceptat.”

Popularitatea uriașă a vampirilor fictivi îi obligă pe Merticus și pe alții să clarifice în mod constant că nu sunt ca vânătorii de sânge nocturni, care continuă să ne distreze și să ne îngrozească deopotrivă. De fapt, a spus Merticus, mulți vampiri umani „rămân în afara spațiului public”, departe de ochii lumii, din cauza numeroaselor concepții greșite despre ceea ce înseamnă a fi vampir, și de teama represaliilor care ar putea veni din partea oamenilor.

Acum, Merticus a spus că lucrează pentru a dovedi oamenilor că vampirismul este un „amalgam de atribute fizice, mentale... și spirituale”, iar vampirii sunt în mare parte membri productivi ai societății.

Vampirismul este adesea asociat cu ocultismul – iar vampirii fictivi sunt cunoscuți pentru sacrificiile umane, printre alte acte „sângeroase”. Ideea că subcultura vampirilor „încurajează și tolerează un astfel de comportament” este neadevărată, a spus Merticus. Pe de altă parte – comunitățile de vampiri umani salută membrii din toate mediile religioase.

Ambii au spus că sunt recunoscuți în continuare ca vampiri, doar pentru faptul că se identifică ca așa ceva. Și cu siguranță rezistă stereotipurilor estetice ale vampirismului: Merticus a spus că nu poartă colți sau haine gotice, iar Lore își descrie stilul de noapte ca o încrucișare între purtătorul de costume elegant și rock-and-roll-ul anilor '80. Când creează colți la atelier, preferă să-și mențină stilul obișnuit, sport.

Din fericire, însă, a spus Merticus, direcția în care se îndreaptă descrierea vampirilor fictivi este una pozitivă, cu mai multe fațete – au dispărut vremurile vampirilor sângeroși, cu pielea albă.

„Interpretarea vampirului făcută de Hollywood a început încet să transforme vampirul în ceva mai uman, nu mai este un monstru”, a spus el, referindu-se la Barnabas Collins, protagonistul telenovelei gotice „Dark Shadows”, filmul cu David Bowie în „The Hunger” și adaptări ale clasicului volum semnat de Anne Rice, „Interviu cu un vampir”.

„Umanitatea vampirului a avut impact la public”, a spus Merticus.

Dar acele și mai multe proprietăți cunoscute ale vampirilor nu fac decât să intensifice atenția mass-media asupra vampirilor umani. A celor din viața reală, în afara ecranului. Merticus a spus că preferă să rămână în „umbră” – o mulțime de case de vampiri, clanuri, organizații și indivizi „s-au descurcat destul de bine” fără toată agitația.

„Asta este ceea ce face ca experiențele noastre colective să fie atât de pline de satisfacții și de legături personale, pe măsură ce îmbătrânim împreună”, a spus el.

Dar atâta timp cât există interes pentru vampirii umani, Merticus a spus că va fi un purtător de cuvânt pentru ei. El a efectuat chiar sondaje în rândul colegilor vampiri pentru a afla mai multe despre mediul lor, obiceiurile de hrănire și viața socială.

Atât Lore, cât și Merticus au spus că vampirismul nu le ocupă întreaga viață. Ambii sunt în relații serioase cu non-vampiri, au spus ei, iar a fi vampir este doar o fațetă a cine sunt, nu calitatea lor definitorie.

Alianța de vampiri a lui Merticus din Atlanta a evoluat în cea mai mare parte într-o echipă relativ mică, unită de „vampiri în vârstă”, a spus el. Viața vampirului din Georgia este relativ mai liniștită decât a lui Lore – el preferă să se strecoare prin restaurante, baruri și evenimente culturale, decât să lucreze și să se joace în centrul agitat al orașului New Orleans.

Așa cum unele grupuri de vampiri din New York sunt organizații extrem de influente, aproape politice, iar comunitatea de vampiri din Ohio se hrănește în cea mai mare parte psihic, conform lui Merticus, fiecare casă de vampiri, grup sau curte are propriile tradiții și nuanțe.

„Cei mai mulți dintre noi comunică unii cu alții, chiar dacă abordăm calea vampirismului prin prisma diferitelor căi de credință și practică”, a spus Merticus.

Vampirii de tot felul, din toate colțurile SUA, vor să sprijine și să protejeze oamenii care le-au devenit familie. Și, ca și într-o familie, se ceartă ori au diferite neînțelegeri (acolo intervine Lore, pentru a media). Dar scopul, spun Lore și Merticus, este întotdeauna unitatea.

„Unitatea nu înseamnă că suntem toți la fel”, a spus Lore. „Înseamnă unicitatea scopului. Cu toții suntem o familie, în ciuda diferențelor noastre. Ne iubim uneori din cauza diferențelor noastre”.