Toate privirile sunt ațintite acum asupra generalului în retragere Benny Gantz, fost ministru israelian al apărării, de la care oamenii se așteaptă că va încerca în curând să îi ia locul lui Netanyahu la conducerea Israelului, potrivit Politico.

După atacul criminal lansat de Hamas în 7 octombrie, israelienii au lăsat deoparte luptele politice interne și și-au unit forțele pentru a rezolva cât mai repede situația de criză declanșată de gruparea palestiniană, dar au început deja să apară primele crăpături.

Prima fază a operațiunii din Gaza pare că s-a încheiat, iar următoarele săptămâni ar putea fi ultimele pe care Netanyahu le va mai petrece în fruntea țării. Pentru mulți israelieni, el este principalul responsabil pentru greșeala catastrofală de securitate de luna trecută.

Gantz este candidatul cu cele mai mari șanse să preia inițiativa și să pună capăt carierei politice lungi a lui Netanyahu.

Înainte de atacuri, fostul ministru al apărării și-a exprimat îngrijorarea față de direcția periculos de „extremistă” în care Netanyahu și aliații lui au îndreptat țara, dar după 7 octombrie, Gantz a rămas dispus să se alăture cabinetului de război al lui Netanyahu în numele unității naționale.

Gantz a spus la acea vreme: „Există o vreme potrivită pentru pace și o vreme potrivită pentru război. Acum a venit vremea războiului.”

De la acel moment și până în prezent, Gantz a crescut foarte mult în sondaje, în timp ce sprijinul pentru Netanyahu a scăzut la un nivel record.

Momentul în care Gantz va decide să iasă din comitetul de urgență va fi semnalul că activitatea politică s-a întors la normal, a explicat Nimrod Goren, academician și analist al Middle East Institute.

„Acela va fi un moment important – când Benny va decide să iasă [din cabinet] – și discursul public se va schimba peste noapte”, a spus Goren.

Există deja semne clare că lucrurile au început să se schimbe. Gantz s-a împotrivit vehement săptămâna aceasta deciziei de a dezgheța fonduri de sute de milioane de shekeli destinate partidelor ultra-ortodoxe și de dreapta, care susțin procesul de colonizare a teritoriilor palestiniene ocupate.

Gantz a anunțat duminică că cei cinci miniștri din partidul său vor vota împotriva schimbărilor bugetare și l-a criticat pe Netanyahu pentru distribuirea de fonduri care nu au legătură cu efortul de război sau cu susținerea creșterii economice.

Fostul premier israelian, Yair Lapid, lider al partidului de centru și cel mai mare grup de opoziție Yesh Atid, nu s-a alăturat guvernului de unitate națională, dar a evitat să agite apele prea mult până la finalul lunii noiembrie.

Apoi, Lapid i-a cerut într-un final lui Netanyahu să se dea la o parte de la conducerea țării. După ce a fost atacat de Likud, partidul condus de actualul prim-ministru, Lapid a răspuns că își dorește doar un alt premier, dar nu neapărat un nou partid la guvernare.

În timp ce rivalii lui au rămas destul de tăcuți până acum, cel puțin în public, Netanyahu a acționat cu mult mai puțină reținere. La fel au făcut și unii dintre aliații lui de extremă dreapta care se luptă să își creeze o poziție mai avantajoasă în așteptarea momentului în care finalul războiului va aduce schimbări politice majore.

Netanyahu a întâmpinat mari probleme în încercarea de a-și ține partenerii de coaliție în frâu. Unii dintre ei au propus ca guvernul să ia măsuri mult mai agresive, inclusiv să blocheze ajutorul umanitar trimis în Gaza, să anexeze toată Fâșia Gaza și chiar să o atace cu bombe nucleare.

În timp ce șefii serviciilor de securitate israeliene și-au recunoscut vina pentru evenimentele tragice din 7 octombrie, Netanyahu s-a ferit de acest subiect, spunând doar că nu a venit încă timpul pentru astfel de întrebări „dificile”. Premierul speră ca până atunci o să mai crească în sondaje, după lovitura de imagine încasată în urma atacului grupării Hamas.

Chiar și unul dintre cei mai mari susținători ai săi, Uri Dagon de la ziarul Israel Hayom, l-a acuzat pe Netanyahu că se concentrează pe un mod prin care „să își salveze pielea”.

La mijlocul lunii octombrie, un sondaj arăta că 41% dintre votanți l-ar vrea pe Gantz ca prim-ministru, în timp ce doar 25% l-au ales pe Netanyahu. La finalul lunii noiembrie, un alt sondaj a arătat că dacă alegerile parlamentare ar avea loc acum, partidul lui Gantz ar obține 43 de locuri în parlament (acum are 12), iar Likud, partidul lui Netanyahu, ar coborî de la 32 la 18, dintr-un total de 120.

Una dintre principalele acuzații care îi sunt aduse acum lui Netanyahu este faptul că el nu a devenit un lider național în adevăratul sens al cuvântului. Prim-ministrul israelian ar fi pus protejarea guvernului său de coaliție – care depinde mult de membri unor grupuri de naționaliști religioși și coloniști extremiști – mai presus de interesul național.

În culise, partidele de opoziție fac lobby pe lângă parlamentarii mai moderați din partidul lui Netanyahu pentru a vedea dacă ar susține o moțiune de cenzură. Mai mult, liderii celor peste 200 de grupuri care au protestat înainte de atacul Hamas împotriva reformei justiției inițiată de Netanyahu, cărora li s-au alăturat și generali în retragere, judecători, afaceriști importanți și rezerviști, au discutat posibilitatea declanșării unei noi serii de proteste cu scopul de a-l da jos de la putere pe actualul premier.

După 7 octombrie, atenția s-a mutat înspre ajutorarea persoanelor care au trebuit evacuate și a familiilor celor luați ostatici și ale victimelor ucise de militanții Hamas. Acum, au început încetul cu încetul să se gândească din nou la momentul când ar putea din nou să iasă în stradă.

Teama lor este că dacă nu acționează la timp, Netanyahu ar putea deveni tot mai greu de înlăturat.

„Ne-am putea trezi că dacă nu facem nimic toată lumea va pleca mai puțin el”, a spus Shikma Bressler, fiziciană și mamă a cinci fete, care a devenit unul dintre liderii protestatarilor ieșiți în stradă pentru a cere demisia lui Netanyahu.

„Unii spun că acest lucru nu se va întâmpla și că Bibi este terminat, dar eu spun că nu știm asta încă și că nu putem risca nimic”, a mai spus Bressler.

„Literatura de specialitate spune că numărul magic de care ai nevoie pentru ca un protest să aibă succes este de cam 3,5% din populație. Noi am avut peste 20% din populație implicată în mod activ. A fost o trezire uriașă a oamenilor normali, de rând din această țară. De data aceasta vom fi și mai mulți.”