Mult timp s-a crezut că egiptenii antici foloseau mumificarea ca pe un mod de a conserva corpul după moarte. Acum, însă, o expoziție organizată de cercetătorii de la Universitatea din Manchester indică faptul că nu aceasta ar fi fost intenția originală: tehnica elaborată de înmormântare era de fapt o metodă de a îndruma decedatul spre divinitate, scrie Live Science.

Oamenii de știință de la Muzeul Manchester al universității din Marea Britanie scot în evidență această concepție populară greșită în cadrul expoziției „Mumiile de aur ale Egiptului”, care se va deschide anul următor.

Noua viziune despre motivul pentru care egiptenii practicau mumificarea răstoarnă aproape toate teoriile despre mumii care li se predau studenților. „Este o schimbare majoră de 180 de grade”, a spus Campbell Price, curatorul muzeului care se ocupă de exponatele despre Egipt și Sudan.

Cum a înflorit această concepție greșită pentru atât de mult timp? Price a spus că ideea, apărută în Occident, a început cu cercetătorii din era Victoriană care au greșit atunci când au crezut că egiptenii antici își conservau morții la fel ca peștii, ambele procese necesitând sare.

„Ideea era că păstrezi peștele ca să îl mănânci la un moment dat mai târziu”, a spus Price. „Așadar, au presupus că ceea ce se întâmplase cu corpul uman era la fel ca tratamentul pentru pești”.

Substanța sărată folosită de egiptenii antici diferea de sarea în care erau păstrați peștii. Cunoscută sub numele de „natron” (o combinație de carbonat de sodiu, bicarbonat de sodiu, clorură de sodiu și sulfat de sodiu), acest mineral natural se găsea din abundență pe fundul lacurilor din apropierea Nilului și era ingredientul principal folosit în procesul de mumificare.

„Știm, de asemenea, că natronul era folosit în ritualurile templelor și aplicat statuilor zeilor”, a explicat Price. „Era folosit pentru purificare”. Price a spus că o altă substanță asociată de obicei cu mumiile este tămâia, care este folosită și ca ofrandă pentru zei.

„Vezi tămâia și mirul – apar în pildele creștine cu Isus și sunt daruri de la cei trei magi”, a spus Price. „În istoria Egiptului antic, am descoperit că erau și ofrande demne de un zeu”.

„Până și cuvântul pentru tămâie în Egiptul antic era 'senetjer' și înseamnă 'să faci [ca ceva să fie] divin'”, a explicat Price. „Când folosești rășinile de tămâie pe corp, faci corpul să fie divin și îl transformi într-o ființă zeiască. Nu îl conservi neapărat.”

La fel ca egiptenii antici, egiptologii victorieni credeau de asemenea că persoanele decedate au nevoie de corpul lor în lumea de apoi, fapt ce a întărit concepția greșită cu privire la mumificare.

„Nu a ajutat nici faptul că a existat o obsesie biomedicală apărută din idealuri ale erei Victoriene despre nevoia de a întregi corpul în lumea de apoi”, a spus Price. „Acest [proces] includea înlăturarea organelor interne. Cred că asta avea de fapt o înțelegere ceva mai profundă despre modificarea corpului într-o statuie divină pentru că persoana decedată s-a transformat.”

De multe ori, arheologii găsesc mumii în sarcofage care arată asemănător cu persoana decedată. O mască este ceva ce îți ascunde identitatea, pe când un portret ți-o dezvăluie. „Aceste obiecte, panouri și măști creează o imagine idealizată a formei divine.”

Expoziția muzeului din Manchester va prezenta mai multe măști funerare, panouri cu portrete și sarcofage asociate cu funeraliile egiptenilor din Antichitate, ceea ce oferă și mai multe dovezi despre intențiile originale ale mumificării.