Orașul Pokrovsk din estul Ucrainei este locul de naștere al unuia dintre cele mai apreciate și cunoscute colinde din lume. Dar sunt puține semne că a venit Crăciunul aici, în acest an. În orașul acoperit de un strat subțire de zăpadă, străzile sunt pustii și se aude un sunet constant al bombardamentelor.

Pokrovsk este următoarea țintă a Rusiei. Trupele sale sunt acum la mai puțin de trei kilometri de centrul orașului, potrivit BBC.

Și nu doar clădirile și casele sunt distruse. Ucraina acuză Rusia că încearcă să-i ștergă identitatea culturală – inclusiv asocierile sale cu acest colind binecunoscut.

Cea mai mare parte a populației lui Pokrovsk a fugit deja. Alimentarea cu gaz a fost întreruptă și multe case sunt fără curent și apă. Cei care rămân, ca Igor, în vârstă de 59 de ani, nu fac decât să găsească strictul necesar pentru supraviețuire. El spune că este ca și cum ai trăi într-un butoi de pulbere – nu știi niciodată când sau unde va ateriza următoarea bombă.

Oksana, în vârstă de 43 de ani, spune că este prea înspăimântată pentru a-și părăsi casa, dar iese în timpul unei perioade de acalmie pentru a găsi lemne și cărbune ca să se încălzească. Speră ca forțele armate ale Ucrainei să poată păstra orașul, dar crede că este puțin probabil. Pokrovsk, spune ea, probabil va cădea.

Orașul s-a pregătit deja pentru ce e mai rău. Statuia celebrului său compozitor, Mikola Leontovîci, a fost deja îndepărtată. Școala de muzică care i-a purtat numele este acum închisă și goală.

Leontovîci poate să nu fie bine cunoscut în Occident. Dar melodia pe care a compus-o este familiară în întreaga lume - cu compoziția ei ca un clopot. Se crede că Leontovîci a scris primele partituri ale compoziției, bazate pe un cântec popular ucrainean, în timp ce locuia și lucra la Pokrovsk între 1904 și 1908.

În Ucraina este cunoscut sub numele de Șcedrîk. În cea mai mare parte a lumii a devenit cunoscut sub numele de Colindul clopotelor (Carol of the Bells), după ce compozitorul american Peter Wilhousky a scris versuri în engleză pentru cântec. Folosirea melodiei în filmul de la Hollywood „Singur acasă” a contribuit la creșterea popularității sale.

Viktoria Ametova o numește „o capodoperă ”. Ea a predat până de curând muzică în oraș, în școala care purta numele lui Leontovîci. Acum s-a mutat în siguranță relativă la Dnipro. Este locul în care mulți dintre foștii locuitori ai Pokrovsk încă încearcă să păstreze vii amintirile din fosta lor casă.

Dar pentru o trupă militară ucraineană, Șcedrîk a devenit un cântec care inspiră rezistență. Soldații chiar îl cântă în tranșee – folosind arme ca instrumente improvizate. Roman, în vârstă de 22 de ani, folosește o carcasă de lansator de rachete, umplută cu orez, pentru a agita puternic pe acordul muzicii. Șcedrîk, spune el, este „mândria țării noastre, este libertatea, este în sufletele noastre, mi se face pielea de găină din acest cântec”.

Pokrovsk poate cădea în mâinile Rusiei. Dar oamenii săi fac tot ce le stă în putință pentru a-și păstra cultura și identitatea.

Directorul Muzeului de Istorie din Pokrovsk, Angelina Rozkova, a salvat și a transferat deja în siguranță majoritatea bunurilor sale prețuite, inclusiv artefacte din viața lui Leontovîci din Pokrovsk.

Rusia, spune ea, nu vrea doar să ia teritoriul Ucrainei – „Vrea să ne distrugă cultura și tot ce este prețios pentru noi”.

Ea spune că oamenii din Pokrovsk înțeleg că s-ar putea să nu se mai întoarcă niciodată, „dar inima și sufletele noastre nu acceptă asta”. Prin urmare, ei fac tot ce pot pentru a proteja trecutul. Noul motto este „a păstra și a economisi înseamnă a câștiga”.

Este greu să spui că câștigi când orașul tău este distrus. Dar oamenii săi, la fel ca muzica lui Leontovîci, dă dovadă de o rezistență extraordinară.

Viața lui Leontovici a luat sfârșit brusc în 1921, când a fost împușcat de un agent sovietic. Compoziția sa devenise un simbol al luptei pentru independența Ucrainei. Încă mai este.