Mii de civili ucraineni, care au fost răpiți de forțele ruse în timp ce avansau și ocupau teritorii vaste din Ucraina, au dispărut în închisori, centre de detenție și camere de tortură din Rusia și regiunile ocupate din Ucraina. Voluntari și activiști din interiorul Rusiei își riscă viețile – pentru bani sau doar din compasiune – ca să ofere informații cruciale despre ucrainenii care au fost înghițiți de sistemul uriaș de colonii penale din Rusia și despre care rudele lor nu mai știu nimic de ani de zile, relatează The Washington Post.

Ultima dată când Nadejda Evdokimova și-a văzut soțul a fost acum aproape trei ani, când bărbatul a fost luat cu forța din mașina lor de soldați ruși într-un punct de control din nord-estul Ucrainei plin de cadavre și tancuri arse.

După luni de zile în care nu a mai primit nicio veste de la soțul ei, Nadejda, care acum locuiește în vestul Europei, a primit un apel de pe un număr de telefon necunoscut din Rusia.

Soțul ei, Vlad, era în viață, i-a transmis persoana care a sunat-o, și era ținut într-o închisoare din Rusia. Persoana străină care a contactat-o i-a găsit numele și numărul de telefon înscrise pe o mică bucată de hârtie ascunsă într-un mosor de ață din celula lui Vlad.

Timp de două luni, cei doi au comunicat prin aplicația de mesagerie Viber, iar Nadejda a aflat ce s-a întâmplat cu soțul ei. Vlad a fost capturat de trupele rusești și acuzat că se opune războiului. A fost mutat de la o colonie penală la alta în sudul Rusiei și în apropiere de Moscova.

Nadeja a aflat mai târziu că persoana care o sunase era un paznic rus de la închisoarea unde era ținut Vlad. Acesta făcea parte dintr-un grup mare de oameni din Rusia și din afară țării – inclusiv preoți, avocați și foști polițiști – care încearcă să îi ajute pe deținuții ucraineni.

Mai mulți ucraineni contactați de WP au spus că paznici din închisorile din Rusia le-au oferit uneori ajutorul din compasiune sau pentru a câștiga niște bani.

Rețeaua este una din rarele exemple de cooperare între ruși și ucraineni; grupurile de activiști împărtășesc informații, îi pun în contact pe cei capturați cu persoanele dragi și comunică cu autoritățile din țara lor.

„Nu putem opri acest război”, a spus Grigori Mihonov Vaitenko, un preot rus care lucrează cu autoritățile ruse și ucrainene pentru a-i ajuta pe deținuți. „Dar îi pot ajuta pe unii oameni să fie în siguranță. Cel mai important este să rămânem oameni – multe persoane din Rusia gândesc ca noi.”

Preotul rus coordonează grupuri de voluntari din Rusia și spune că sunt sute de activiști care îi ajută pe refugiații și prizonierii ucraineni. Mulți au rude în Ucraina, alții vor doar să ajute.

„Eu numesc [situația deținuților ucraineni] cea mai mare criză a drepturilor omului din Rusia modernă”, a spus Roman, un avocat din Moscova care lucrează la această problemă din 2022. „Ceea ce se întâmplă aici se întâmplă la nivel federal. Mult mai mulți oameni devin victimele sistemului, iar cifrele sunt astronomice.”

„Îmi stă părul măciucă de la nedreptățile absolute care au loc în Rusia acum”, a spus și un fost oficial din poliție care a fugit din Rusia și ajută acum familiile ucrainene să își găsească rudele. „Răpirea civililor este un element de teroare. Oamenii sunt atât de speriați că rudele lor dispar și nu este clar unde sunt și când se vor întoarce.”

Pe măsură ce presiunea crește pe Rusia și Ucraina să încheie cât mai repede războiul, inclusiv după ce președintele american Donald Trump a promis că se va întâlni în curând cu Putin ca să se facă pace cât de curând, activiștii spun că problema civililor ucraineni ținuți în Rusia ar trebui să fie prioritară, chiar înainte de a discuta despre concesii teritoriale sau garanții de securitate.

Foarte puțini civili au fost eliberați sau oferiți la schimb, spre deosebire de schimburile de prizonieri foarte mediatizate din rândul soldaților celor două țări. În schimbul de prizonieri de Anul Nou, doar doi dintre cei 189 de deținuți erau civili.

Centrul Ucrainean pentru Libertăți Civile, o organizație care monitorizează cazurile de încălcare a drepturilor omului, a spus anul trecut că 7.000 de civili sunt ținuți în Rusia, în timp ce guvernul ucrainean a estimat, aproape un an mai târziu, că numărul real este probabil de două ori mai mare.

Cei care se ocupă de rezolvarea acestei probleme îi numesc pe deținuți „oamenii înghețați”, din cauza situației legale confuze în care se găsesc prizonierii ucraineni și care este exploatată de sistemul penitenciar din Rusia: civilii ucraineni ținuți în închisorile din Rusia nu apar în sistem înainte de a fi acuzați oficial.

Doar o mică parte din ei au fost judecați, de multe ori pentru terorism sau sabotaj, dar ceilalți sunt ținuți la închisoare în afara cadrului legal fără să poată să comunice cu lumea de afară.

Cei persecutați sunt ținuți în condiții groaznice, fiind torturați în cele mai dure moduri.

„Trebuia să te dezbraci și să te întinzi pe o podea rece. Îți puneau o clemă metalică la degetul mare de la picior și alta pe lobul urechii, apoi te electrocutau”, a povestit preotul Oleksandr Sizionov din Berdiansk, în sudul Ucrainei, care a fost reținut de soldații ruși în aprilie 2022, fiind acuzat de sabotaj după ce a participat la mitinguri împotriva ocupației rusești.

Cu două luni în urmă, Nadejda a primit un alt apel neașteptat. De această dată, din partea unui prizonier de război ucrainean care fusese recent eliberat. Acesta fusese ținut în aceeași celulă cu Vlad, soțul femeii, timp de un an, într-o colonie penală de la sud de Moscova.

Vlad era în viață, i-a spus el, dar și-a pierdut toți dinții după mai multe runde de tortură, fiind bătut în mod repetat cu lopata. Nadejda speră în continuare că Vlad va scăpa cu viață din Rusia. „Eram așa de îndrăgostiți! Eu cred [că va scăpa] și îl aștept.”