Cisiordania rămâne una dintre cele mai disputate regiuni din Orientul Mijlociu. Coloniile israeliene, statutul juridic și populația palestiniană fac din acest teritoriu un element decisiv atât pentru recunoașterea internațională a Palestinei ca stat, cât și pentru orice posibilă soluție de pace cu Israelul, relatează DW.
Cisiordania va juca un rol semnificativ în orice viitoare rezolvare a conflictului israeliano-palestinian, însă pe măsură ce coloniile continuă să se extindă pe teritoriul palestinian, populația și politica rămân punctele nevralgice.
Situată între Israel și Iordania, pe malul vestic al râului Iordan, Cisiordania este esențială pentru soluția a două state, care prevede un stat palestinian independent ce ar include Cisiordania și Fâșia Gaza, cu Ierusalimul de Est drept capitală. Însă extinderea coloniilor israeliene, considerate ilegale de Curtea Internațională de Justiție, Convențiile de la Geneva și marea majoritate a statelor membre ONU, și creșterea violenței, soldată cu aproximativ 1.000 de palestinieni uciși de forțele și coloniștii israelieni în mai puțin de doi ani, au pus sub semnul întrebării acest scenariu.
Planul de Partaj al ONU din 1947 recomanda crearea unor state separate, evreu și arab. Dar după ce Israelul și-a declarat independența în mai 1948, statele arabe au invadat, declanșând primul război arabo-israelian. La finalul războiului, în 1949, Israelul controla mare parte din teritoriul alocat inițial statului palestinian. Forțele iordaniene dețineau controlul asupra Cisiordaniei, inclusiv Ierusalimul de Est, pe care l-au anexat oficial în 1950, o mișcare nerecunoscută internațional.
Mulți dintre cei peste 750.000 de palestinieni care au fugit sau au fost expulzați din casele lor în perioada înființării statului Israel, eveniment cunoscut sub numele de Nakba („catastrofă”, în arabă), au fost strămutați în Cisiordania, un teritoriu de 5.655 km², unde taberele de refugiați sunt încă administrate de Agenția ONU pentru Refugiații Palestinieni (UNRWA).
Israelul a cucerit Cisiordania în Războiul de Șase Zile din 1967 și o ocupă de atunci. Cu excepția Statelor Unite, cea mai mare parte a comunității internaționale nu recunoaște ocupația israeliană a Cisiordaniei.
Prima colonie israeliană a fost construită în Cisiordania la sfârșitul anilor 1960. Coloniile au început să se înmulțească în anii 1980, iar ritmul lor de creștere s-a accelerat în ultimii ani.
Astăzi, între 500.000 și 800.000 de coloniști israelieni trăiesc acolo, mulți în dezvoltări sprijinite de stat. Deși majoritatea coloniștilor nu sunt militanți, unii comit acte de violență împotriva palestinienilor. Guvernele israeliene succesive au legalizat avanposturi anterior neautorizate și au extins coloniile, ceea ce, potrivit criticilor, face aproape imposibilă formarea unui stat palestinian.
După atacul condus de Hamas din Gaza, pe 7 octombrie 2023, forțele israeliene și-au intensificat raidurile asupra taberelor de refugiați din Cisiordania, precum Jenin, Tulkarem și Nur Shams. Operațiunile vizează militanți, dar au dus și la strămutarea civililor. Între timp, nemulțumirea față de Autoritatea Palestiniană (AP) și liderul său îmbătrânit, președintele Mahmoud Abbas, este în creștere.
În 2023, în Cisiordania locuiau aproximativ 3,2 milioane de palestinieni, potrivit Biroului Central Palestinian de Statistică, și până la 800.000 de coloniști israelieni. Palestinienii au una dintre cele mai ridicate rate de alfabetizare din lumea arabă, un sector tehnologic în dezvoltare și o viață culturală bogată. Agricultura, în special cultivarea măslinilor, rămâne centrală pentru economie.
Autoritatea Palestiniană a fost creată în 1994, prin Acordurile de la Oslo. Condusă de Mahmoud Abbas și dominată de partidul Fatah, AP guvernează doar anumite părți ale Cisiordaniei, excluzând Hamas.
Conform Acordului de la Oslo II (1995), teritoriul a fost împărțit în trei zone:
Punctele de control, barajele rutiere frecvente și bariera de separare restricționează mișcarea palestinienilor chiar și între Zonele A și B, limitând accesul la locuri de muncă și servicii.
Unii politicieni israelieni susțin anexarea Zonei C, lăsând Zonele A și B ca mici enclave palestiniene, un plan respins ferm de palestinieni, de vecinii arabi și de majoritatea comunității internaționale.
Citește și Trump: „Nu voi lăsa Israelul să anexeze Cisiordania, nu voi permite. Nu se va întâmpla. Este suficient”
ONU, Uniunea Europeană și Liga Arabă sprijină oficial în continuare soluția a două state, iar un număr tot mai mare de țări din afara regiunii au recunoscut un stat palestinian.