Episodul Călin Georgescu a lăsat în urmă cel puțin impresia unei țări divizate, imaginea „ei versus noi”, care s-a transpus, în final, chiar în violențe de stradă. Tensiunea creată este efectul „dihoniei întreținută ani de zile”, spune sociologul Gelu Duminică. El explică și ce măsuri pot fi luate pentru a îndrepta situația. 

Procesul electoral 2024-2025 a creat agitație și învrăjbire în societate. O departajare clară între votanți, opinii împărțite care au dus, însă, la violențe de stradă, nu la discuții constructive. 

Cu fiecare subiect sensibil sau controversat disputat în spațiul public, s-a dovedit că nu am învățat să creăm o punte de dialog, pentru că România nu a investit în oameni, statul nu a creat cetățeni destul de activi. Totuși, cu ce am rămas este imaginea clară a României în diversitate, așa cum e ea în anul 2025, spune sociologul Gelu Duminică. 

Niciodată n-a fost vorba de respect, din păcate, pentru că noi n-am avut cultura dialogului. Adică, știți cum parafraza Rațiu în ’90, „o să mă bat până la ultima picătură de sânge să ai dreptul să nu fii de acord cu mine”, însă noi n-am înțeles că asta e esența democrației, noi întotdeauna am încercat să ne impunem, pentru că așa am fost învățați. Din familie nu avem cultura dialogului, așa am fost crescuți. 

Dar trebuie să realizăm unde suntem dacă vrem să schimbăm, și să ne dăm seama că modul ăsta în care am construit societatea asta ne-a dus într-o zonă foarte bună, cea mai bună din punct de vedere istoric pe care am avut-o vreodată perioadă, dar și foarte volatilă, în sensul că tot ce am câștigat cu trudă, strădanie, sacrificii și așa mai departe, poate fi pierdut într-o secundă pentru simplul motiv că nu am pus accent pe elemente sustenabile, gândire critică, educație de calitate, distribuție de dezvoltare, leadership serios, cetățenie activă și așa mai departe. 

Cred că trebuie să înțelegem unde suntem, dacă vrem să schimbăm și ce trebuie să îmbunătățim și ce merită menținut, a explicat Gelu Duminică.

El explică faptul că unul dintre motivele pentru care promisiunile unor personaje nu sunt puse sub semnul întrebării este lipsa gândiri critice. 

Totodată, sociologul atrage atenția că societatea a fost întotdeauna divizată, „cel puțin din ’90 încoace”, însă subiectele divizării au fost diferite - „de data aceasta, pe liderul politic pe care îl susținem”. 

„Istoric, am fost divizați. Am avut motive de dihonie, mai corecte sau mai incorecte, fabricate sau mai puțin fabricate. ”Divide et impera”. Din păcate, funcționează foarte bine cu o populație care nu are gândire critică, iar noi nu am avut gândire critică. (...) Să ne uităm la mecanismul de învățare, reproduci ceea ce ai auzit de la lider. 

În liceu, dacă aveai o altă opinie decât a profesorului, de foarte multe ori, erai considerat răuvoitor. De acolo pleacă, pentru că noi nu le-am dat copiilor eseu academic, prin care să-i provocăm să gândească, să vină cu opiniile lor, argumentate, să analizeze. Noi le-am dat comentarii pe care să le învețe pe de rost. Și atunci ce o să facă adultul ăla? O să aibă gândire critică? Nu o să aibă. El o să îngurgiteze. În cel mai fericit caz, o să fie un tonomat. 

Gândirea critică este o abilitate care se dezvoltă și pe care o însămânțezi încă din fragedă pruncie. (...) Am avut atât de multe (n.r - subiecte de dispută) între tradiționaliști și netradiționaliști, între maghiari și români, între cei care vând țara, am avut atâtea motive să ne învrăjbim. Da, acum au fost, poate, mai multe ca niciodată, pentru că au fost cumulate foarte multe tensiuni care au fost catalizate. Am avut tensiunile din perioada de pandemiei, am avut tensiunile din post-pandemie, am avut fricile generate de război. Am avut și oameni care au băgat bățul prin gard la nivel global, exemplu, Trump vs Putin”, argumentează sociologul.

Pentru a repara acest gen de comportament și pentru ajunge la o societate sănătoasă, cu cetățeni solidari, trebuie să pornim de la educație și participare civică, spune Gelu Duminică. Și cel mai important, decidenții politici să își înțeleagă rolul de a-i asculta pe oameni, de a-i face să se simtă auziți, astfel încât nemulțumirile lor să nu mai dea pe afară. 

Regula de aur o avem și în Biblie, spune cam așa „ce ție nu-ți place, altuia nu-i face”. De aici ar trebui să începem. Adică trebuie să înțelegem că, de fapt, celălalt care are o opinie diferită este egalul meu și că dacă vrem să trăim într-o pace socială, trebuie să creăm mecanismele prin care celălalt să se simt auzit și chiar să-l auzim. 

Pentru asta e nevoie să investim în educație, pentru asta e nevoie să investim în participarea civică, în întărirea sectorului civic. Nu avem o rețetă magică, nu trebuie să facem ceva anume acum, ci trebuie să ne gândim, în primul rând, să creăm mecanisme de solidaritate, de credibilitate. 

Ceea ce noi am avut acum a fost doar un efect la lipsa de credibilitate și la dihonia pe care noi am întreținut-o foarte multă vreme. Politicienii trebuie să fie reprezentanți. Reprezentant înseamnă că tu primești un mandat pe o perioadă de timp ca să stai de vorbă cu oamenii și nevoile lor să fie adresate. Cu oamenii, cu toți oamenii, cât mai mulți oameni. Reprezentant nu înseamnă șef, eu decid, voi executați. Din păcate, noi am avut numai șefi în ultimii 30 și ceva de ani, cu mici excepții. 

Noi, în primul rând, trebuie să ne uităm aici, că n-am avut reprezentanți și că nu avem reprezentanți cu adevărat care să înțeleagă că rolul lor e să servească, nu să fie șefi, nu să fie serviți. Pe altă parte, cetățeanul trebuie să înțeleagă că el trebuie să fie foarte activ și după ce l-a votat pe respectivul și să participe la tot ceea ce înseamnă democrația zilnică. 

Democrația nu înseamnă doar participare la vot. Noi am avut, din păcate, cu mici excepții, în ultimii 35 de ani, un vot „îl votez pe unul ca să nu iasă celălalt”. Însă ce am făcut noi ca să scoatem la suprafață oameni mai buni? , conchide sociologul.