Decăderea lui Elon Musk urmează un tipar mai vechi. În țări precum Rusia, China, Arabia Saudită și, mai nou, SUA, oligarhii care au dezvoltat ambiții politice independente au fost forțați să își reamintească cine deține cu adevărat puterea. Este o lecție pe care Musk ar fi trebuit să o învețe de la alți miliardari care au căzut în aceeași capcană, cum a fost și cazul a doi dintre cei mai bogați oameni de pe planetă, Mihail Hodorkovski și Jack Ma, scrie Financial Times.
Triumful puterii politice asupra banilor ar putea fi surprinzător atât pentru marxiști, cât și pentru capitaliștii mult prea încrezători, care cred că politicienii vor dansa mereu după cum le cântă bogătașii.
Dar, după cum a observat și Mao, puterea politică se naște din țeava puștii. Controlul organelor statului – armata, procurorii, fiscul – contează mai mult la urma urmei decât miliardele din bancă.
Politicienii au nevoie și ei de bani, în special înainte să ajungă la putere. Alegerile sunt costisitoare și la fel sunt și politicile clientelare ale unui stat autoritar. Susținerea financiară din partea lui Musk l-a ajutat pe Trump să câștige alegerile prezidențiale din 2024.
Ascensiunea lui Vladimir Putin la vârful puterii în Rusia a fost facilitată de unii dintre cei mai bogați ruși care sperau că el va fi apărătorul averilor vaste pe care le-au dobândit în anii '90.
Dar, odată ce a ajuns la Kremlin, Putin le-a arătat oligarhilor cine este șeful. Când cel mai bogat om din Rusia, Mihail Hodorkovski, a început să devină o forță politică independentă, Putin l-a arestat, iar miliardarul rus a stat 10 ani la închisoare.
Boris Berezovski, care a făcut avere în era Elțîn, a fost forțat să părăsească țara și a murit în circumstanțe misterioase.
Jack Ma, cândva cel mai bogat om din China, a scăpat destul de ușor. Președintele Xi Jinping s-a simțit amenințat de influența politică tot mai mare a lui Ma și de părerile sale uneori prea critice la adresa autorităților.
După discursul din 2020, în care Ma a criticat autoritățile de reglementare fiscală, controlul său asupra companiei de tehnologie Ant Group – o companie afiliată Alibaba – a fost redus de la 50% la doar puțin peste 6%, iar Ma aproape că a dispărut complet din viața publică. Partidul Comunist Chinez l-a pus la punct pe cel mai cunoscut capitalist al țării.
În Arabia Saudită, prințul-moștenitor Mohammed bin Salman, o persoană față de care Trump și-a exprimat admirația în repetate rânduri, a demonstrat și el că îi poate forța pe unii dintre cei mai bogați oameni de pe planetă să i se supună.
Liderul saudit a închis zeci de afaceriști bogați în hotelul Ritz-Carlton din Riad în 2017, ca parte a unei inițiative anti-corupție. Printre ei s-a numărat și prințul Waleed bin Talal, cel mai faimos investitor al saudiților. Incidentul a trimis un mesaj dur care nu a mai fost niciodată uitat.
Cea mai bună metodă de a se apăra de capriciile unui conducător de stat pentru un miliardar este să ajungă să conducă el/ea țara. Aceasta a fost calea urmată de Silvio Berlusconi, magnatul italian foarte controversat care și-a fondat propriul partid politic și a câștigat trei mandate de prim-ministru în Italia.
Bidzina Ivanishvili, un miliardar care a devenit premierul Georgiei, a urmat un drum asemănător. Trump s-a folosit și el de averea lui ca să își finanțeze ascensiunea politică.
Dar puțini dintre oligarhi reușesc să facă această tranziție, iar cei care operează la limitele sferei politice trebuie să acționeze cu mare grijă. Pentru a-și păstra bogățiile și libertatea, ei trebuie să înțeleagă clar care sunt granițele dintre cele două lumi.
În India, extrem de bogata familie Ambani păstrează legături apropiate cu premierul Narendra Modi, dar membrii familiei nu au căutat niciodată să conteste rolul său de lider.
Carlos Slim, cel mai bogat om din Mexic, a fost foarte apropiat de o serie lungă de președinți mexicani, cu toate că rareori a făcut comentarii legate de politică. Neutralitatea lui Slim i-a permis să rămână la fel de influent indiferent de cine era la putere.
Slim a lucrat chiar și cu președintele de stânga Andres Manuel Lobez Obrador, colaborând în anumite proiecte majore de infrastructură.
Mulți americani sunt oripilați de ideea că relația dintre bani și putere în țara lor ar putea fi comparată cu felul în care lucrurile funcționează în China, Rusia, Arabia Saudită sau Mexic.
Ideea că președintele ar putea folosi legea ca să se răzbune pe cel mai bogat om de pe planetă sună șocant, dar Trump l-a avertizat deja pe Musk că ar putea pierde contracte profitabile cu guvernul federal și că vor fi „consecințe serioase” dacă îi va susține pe democrați.
Unii dintre cei mai mari susținători ai lui Trump vor ca miliardarul să ia măsuri și mai dure, precum naționalizarea companiei SpaceX, care joacă un rol crucial în programele spațiale ale NASA. Steve Bannon l-a îndemnat chiar pe Trump să investigheze statutul de imigrant al lui Musk în vederea unei posibile deportări.
Musk pare că a făcut deja primul pas înapoi în conflictul cu Trump, după ce a transmis pe X că regretă unele dintre postările pe care le-a făcut în legătură cu președintele american. Cu doar câteva zile înainte, Trump a spus despre Musk că „și-a pierdut mințile” și că nu este foarte interesat de reconciliere.
Exproprierea și exilul nu par să fie cele mai bune soluții pentru rezolvarea problemelor unei țări precum SUA, însă aceasta este America lui Trump, unde niciodată nu poți spune „niciodată”.