În limba română, formele „fi” și „fii” sunt adesea confundate, chiar dacă se scriu diferit în funcție de contextul gramatical. Deși par aproape identice, aceste forme au utilizări distincte, iar alegerea corectă depinde de sensul propoziției.

Una dintre cele mai frecvente greșeli gramaticale este tocmai confuzia dintre „fi” (cu un singur „i”) și „fii” (cu doi „i”). Mai jos găsești o explicație practică pentru a înțelege când se folosește fiecare formă și cum te poți verifica ușor, astfel încât să scrii corect de fiecare dată.

La modul imperativ afirmativ (când se exprimă o poruncă, un îndemn sau un sfat).

La modul conjunctiv prezent timpul prezent, persoana a doua singular, atât la forma afirmativă, cât și cea negativă.

Viitorul format de la conjunctiv (viitorul popular, forma vorbită, alcătuită cu ajutorul conjunctivului), atât la forma afirmativă, cât și negativă.

Scriem cu un singur "i" verbul „a fi” atunci când el intră în componența conjunctivului perfect: „să fi fost”, „să fi spus.” „Nu ştiu să fi fost şi el acolo”.

Scriem cu un singur „i” forma verbului „a fi” atunci când aceasta intră în componența conjunctivului perfect. Exemple: „să fi fost”, „să fi spus”,  „Nu știu să fi fost și el acolo.” Astfel, scriem: