Pasiunile Reginei Elisabeta a II-a au fost la fel de statornice și longevive precum domnia sa. Una dintre ele este iubirea pentru cai, pe care a cultivat-o în copilărie, a crescut cu fiecare an și s-a stins doar odată cu dispariția ei. Și nu a fost doar un hobby de vacanță. S-a tradus în zeci de curse câștigate de caii reginei. Dar pentru Elisabeta, cifrele au fost mai puțin importante - a contat cel mai mult legătura specială cu aceste animale nobile.
Regina Elisabeta a II-a a cultivat o iubire pentru cai în copilărie, pasiunea a crescut în fiecare an și s-a stins doar odată cu dispariția suveranei. Foto: Profimedia Images Deschide galeria foto
Atunci când Estimate a câștigat în 2013 Cupa de Aur de la Ascot, bucuria Reginei Elisabeta a doua a fost imensă. Era prima oară în 207 ani când un monarh domnitor deținea calul câștigător. Pasiunea pentru aceste animale nobile începuse, însă, cu mult timp în urmă. Elisabeta avea patru ani când a învățat să călărească pe un cal de talie mică pe care l-a botezat Peggy, un cadou de la bunicul său.
Începută ca un mers la pas, relația Elisabetei cu caii pursânge a trecut la trap și apoi la galop. A fost o pasiune insuflată de tatăl său, care o lua cu el la antrenamentele de la Wiltshire. Iar atunci când George al șaselea a murit, i-a transmis fiicei nu doar tronul, ci și propria colecție de cai. Dar suverana nu s-a limitat la creșterea acestor animale.
Matthew Dennison – istoric: „A concurat ea însăși. Era o tradiție în Familia Regală în anii de început ai domniei Reginei ca în săptămâna în care se desfășurau cursele de la Ascot, membrii Familiei Regale să concureze înainte de competiție. Regina și membrii familiei sale călăreau foarte rapid”.
Regina a fost o prezență constantă la Royal Ascot, una dintre cele mai importante competiții ecvestre. În afară de 2020 și 2022, suverana nu a ratat niciodată evenimentul.
Frankie Dettori – jocheu: „Am urcat pe podium să primesc trofeul, iar ea m-a întrebat cum a fost cursa, eu i-am explicat și i-am spus că am câștigat de patru ori. Iar ea s-a întors și mi-a răspuns că Lester (Piggott, n.red.) a câștigat de șapte ori. Cu alte cuvinte, m-a pus la punct”.
Și chiar dacă regina a avut zeci de cai de-a lungul vieții, există unul pe care l-a păstrat în suflet până la sfârșit.
Se întâmpla în 1969, iar din acel moment, Burmese a fost singurul cal pe care regina a urcat în următorii 18 ani. În plimbările de la reședințele din afara Londrei, dar și la ceremonii precum Trooping The Colour. Elisabeta a doua, alături de calul său înalt și negru - iată o imagine care atrăgea toate privirile.
Al Nicholson - fost polițist în Poliția Călare: „Ce slujbă minunată a avut Burmese! A mers acolo, a trăit într-un palat și a fost tratată întreaga sa viață precum cineva de viță regală”.
În 1987, a venit momentul retragerii lui Burmese, iar apoi nimeni nu a avut voie s-o călărească. Iapa și-a trăit restul zilelor la Castelul Windsor, unde a murit trei ani mai târziu. Ca dovadă a legăturii speciale pe care a avut cu Regina, Burmese a primit rara onoare de a fi înmormântată pe domeniul regal.
Robert Hardman – scriitor: „Atunci când Burmese nu a mai participat la parade și îndatoririle publice, Regina a spus că se retrage și ea, că nu va mai călări, pentru că fără Burmese nu va mai fi la fel”.
De-a lungul timpului, caii i-au oferit reginei pauza necesară de la viața agitată a Londrei. Apropiații săi spun că era fascinată de dezvoltarea lor mentală și fizică și se interesa în permanență de starea fiecăruia. Și pentru că aceste animale nobile au făcut parte din existența ei, nu-i de mirare că le-a ales să marcheze momentul în care a împlinit 96 de ani. Drept dovadă, portretul monarhului lansat de ziua sa de naștere, care o prezintă pe regină alături de doi dintre caii săi preferați, Bybeck Katie și Bybeck Nightingale.