„Imensitatea galeriilor ca asta o scoate în evidență și trecerea dintr-o parte în alta, e un pod natural, ceea ce e foarte interesant”, spune Dorel Mihoc, ghidul peșterii Meziad.

„Din 2000 încoace s-au mai descoperit galerii noi. Lungimea totală era aproape cinci kilometri și s-a mai descoperit un kilometru și ceva, de galerie, în plus”, adaugă el.

Nivelul inferior al peșterii este inaccesibil, însă specialiiştii spun că parterul a fost locuit încă din paleolitic. În câteva galerii suspendate s-au găsit oasele unei specii de urs ce a trăit în această zonă în urmă cu 10.000 de ani.

„Avem mai multe scurgeri parietale, formațiuni care s-au format scurgându-se pe perete. Au găuri în interior, deci sunt poroase și în momentul în care sunt lovite scot diferite sunete”, explică ghidul.

Sala mare sau sala liliecilor, cum a fost numită, este unul dintre locurile unde se adăpostesc coloniile de lilieci. În această perioadă a anului, liliecii sunt în hibernare și sunt ascunși în sălile din spate.

La 18 kilometri distanță de Meziad se află Peştera Farcu.

„Este o peșteră tip geodă, adică nu are intrare naturală, a fost descoperită întâmplător de către minerii care lucrau în mină pentru a extrage minereul de bauxită”, spune Valentina Duma, ghidul peșterii Farcu.

„În această peșteră s-au format cristalele de calcit, iar unde se formează aceste cristale e o foarte mare încărcătură energetică pozitivă”, adaugă ea.

„În lume sunt două peșteri amenajate de acest fel, cu cristale de calcit. Cealaltă se află în Africa de Sud și aceasta, care a fost amenjată în urmă cu un an de zile,” explică ghidul.

150.000 de ani le-au trebuit acestor cristale să prindă viață. Însă specialiştii spun că e de ajuns o singură atingere și evoluția lor se oprește.

Se estimează că Peştera de la Farcu are aproape trei milioane de ani vechime.