Biserica Ortodoxă și celelalte culte religioase din România vor ca elevii care termină liceul să poată alege Religia ca materie de Bacalaureat. Și mai cer ca în programa școlară să nu apară sintagme precum „orientare sexuală”. Într-o intervenție la Digi24, profesorul Marcel Bartic a afirmat că aceste solicitări sunt „ridicole, absurde, revoltătoare și periculoase” și că nu fac decât să „ne ducă înapoi în timp cu niște sute de ani, pe vremea în care oamenii nu înțelegeau” diversitatea. Potrivit acestuia, Biserica „nu stăpânește și nu vrea să își asume respectarea drepturilor celorlați”, motiv pentru care vrea să limiteze „drepturile celor pe care nu îi place”.

Marcel Bartic - profesor: Solicitarea reprezentanților cultelor religioase este de-a dreptul ridicolă. În primul rând, ei nu stăpânesc semnificația termenului discriminare, pentru că înâeleg că ei se simt discriminați. Este absurd și revoltător. Termenul de discriminare este folosit atunci când vorbim despre grupuri vulnerabile, minorități, ori în cazul Bisericii, o organizație care are un adevărat imperiu mediatic și financiar, este orice altceva numai discriminată nu.

În schimb, ceea ce nu știu ei, nu stăpânesc și nu vor să își asume este respectarea drepturilor celorlalți. Ei nu se simt discriminați, ei vor, așa cum au făcut-o și la referendumul pentru modificarea constituției, să limiteze drepturile celor care nu le plac. Nu au reușit atunci, vor încerca să facă acest lucru pe ușa din dos, venind cu tot felul de solicitări absurde pentru modificarea proiectelor de lege ale Educației.

Opiniile Bisericii în această chestiune extrem de sensibilă sunt irelevante, pentru că România este stat al UE, iar din momentul în care am decis acest lucru și ne-am asumat inclusiv valorile spațiului european, noi va trebui să le respectăm. Cu alte cuvinte, Biserica și să vrea să modifice nu știu ce legi, în niciun caz nu vom putea adopta legi care intră în contradicție cu legislația europeană pe care ne-am asumat-o de câțiva ani.

În al doilea rând, eliminarea sintagmei „orientare sexuală” încalcă orice principii agreate de organizații de prestigiu, nu părerile Bisericii. Chiar și OMS spune că homosexualitatea este un dat biologic, nu se ia, deci nu poate fi promovată. Este un principiu elementar pe care îl știe toată lumea în țările civilizate, dar se pare că la noi Biserica încă nu a aflat acest lucru. Agită sperietoarea asta a ideologiei de gen, care nu are fundament, pentru a limita drepturile unor oameni care nu le-a făcut nimic.

În al treilea rând, aș vrea să vorbesc despre materia Religie la Bacalaureat. Acolo nu este o discriminare, este o problemă cu care se confruntă Biserica. În ultimii ani, e o adevărată inflație de absolvenți ai facultății de Teologie și sigur că Biserica și celelalte culte nu au cum să le dea parohii tuturor, astfel că alternativa este aceea de profesor de Religie. Doar că, din momentul în care Religia a devenit facultativă, adică părinții își pot retrage copiii de la această disciplină, lucrurile s-au cam schimbat. Mai mult decât atât, de vreo doi ani, mediile din gimnaziu nu mai contează la admitere, iar pentru părinți practic nu mai are vreun rost să își mai lase copiii la Religie, ceea ce pune în pericol catedrele.

Solicitarea cultelor vine pe fondul acestor evoluții în școlile din România. Faptul că Religia ar putea deveni materie de Bacalaureat i-ar schimba statutul, i-ar da o anumită greutate. Nu vreau să mă gândesc cum profesorii de Religie ar ajunge să facă meditații pentru Bacalureat, ar fi chiar absurd. După câți bani dau săracii părinți pentru meditații la Română și Matematică, Religia mai lipsea din toată povestea asta.

Bacalaureatul este un examen care evaluează conținuri validate științific. Este dreptul constituțional al fiecăruia să aibă oră de Religie, să își trimită copilul la ora de Religie, să transmită valorile care țin de identitatea creștină, dar nu are legătură cu ceea ce înseamnă un examen de Bacalaureat. Ne batem joc de examenul ăstă, îl ducem în derizoriu.

Solicitarea este mai mult decât ridicolă, este periculoasă. Este încă o încercare de a ne trage și de a ne duce înapoi în timp cu niște sute de ani, pe vremea în care oamenii nu înțelegeau că acceptarea diversității este o valoare fundamentală a oricărei societăți democratice.