Deși au pornit ca rivali înverșunați la începutul istoriei lor diplomatice, Statele Unite și Regatul Unit se bucură, în prezent, de relații excelente, în continuarea a ceea ce Winston Churchill numea, la mijlocul secolului trecut, „o relație specială”. Totuși, vechea relație de rivalitate din secolul al XIX-lea dintre Regat, pe atunci unica superputere a lumii, și Statele Unite, o țară care se transforma ușor-ușor într-o putere semnificativă în zona emisferei occidentale, a produs o tradiție care se respectă până astăzi – președinții americani nu participă niciodată personal la încoronările regilor de la Londra, scrie BBC.
Încoronarea regelui Charles al III-lea urmează să aibă loc sâmbătă viitoare. Este primul astfel de eveniment din ultimii 70 de ani și marchează începutul unei noi ere nu doar pentru Regatul Unit, ci și pentru celelalte state care formează Commonwealth-ul britanic, organizația succesoare Imperiului.
Deși a fost invitat să participe la ceremonie, președintele Joe Biden a refuzat invitația, dar a transmis că va trimite un reprezentant diplomatic și pe soția sa, Jill Biden.
Casa Albă nu a făcut vreo precizare cu privire la motivul pentru care Joe Biden va absenta de la această ceremonie importantă pentru unul dintre cei mai importanți parteneri și aliați ai săi, însă președintele a spus că „își dorește să se întâlnească cu regele la Londra, la o dată viitoare”.
Deși politicienii britanici au încercat să găsească explicații politice pentru absența președintelui american, precum „originile sale irlandeze”, istoricii spun că motivul ține de o tradiție veche de secole a președinților americani, care au refuzat încă de la început să participe la ceremoniile de încoronare.
Deși relațiile de astăzi dintre Statele Unite și Regatul Unit sunt excelente și reflectă un parteneriat care durează de multă vreme, ele nu au fost mereu cordiale.
Până după mijlocul secolului al XIX-lea, relația dintre cele două țări a fost deseori una de rivalitate dură, în cel mai rău caz, sau de răceală și ignorare în cel mai bun.
După Revoluția Americană (1775-1783) și mai ales după Războiul din 1812, în urma căruia trupele britanice au incendiat Casa Albă și clădirea Capitoliului, relațiile americano-britanice s-au păstrat extrem de reci.
Abia odată cu venirea pe tron a reginei Victoria (1837-1901), publicul american a început să devină favorabil la adresa fostului său „stăpân” colonial. Chiar și în aceste condiții, președintele de atunci al Statelor Unite, Martin van Buren (n. red. – al 8-lea președinte al SUA între 1837 și 1841) nu a mers la încoronarea reginei Victoria.
„Nu era practic pentru un președinte american să vină să participe la încoronare în acea vreme, dar acest precedent a devenit, pur și simplu, o tradiție după asta”, spune Laura Beers, profesoară de istorie la American Univesity din Washington D.C.
De asemenea, Troy Bickham, de la Royal Historical Society, spune că înainte de dezvoltarea călătoriilor aeriene transatlantice în 1939, vizitele pe celălalt mal al Atlanticului nu erau practice.
Al Doilea Război Mondial a marcat un punct de cotitură în relațiile dintre SUA și UK și a dus la apariție formalizarea diplomatică, politică și militară a ceea ce Churchill numea „relația specială” dintre cele două țări.
Inclusiv Casa Regală britanică a dezvoltat o relație mult mai strânsă cu uniunea americană – pe parcursul Războiului, Dwight Eisenhower, pe atunci comandantul suprem al forțelor aliate în Europa, a dezvoltat o relație bună de prietenie cu regele George al VI-lea și cu fiica sa, viitoarea regină Elisabeta a II-a.
Eisenhower a fost ales președintele SUA în 1952, în același an în care Elisabeta a devenit regină. La fel ca predecesorii săi, însă, în ciuda relațiilor calde cu monarhia britanică, președintele nu a participat la încoronarea Elisabetei în iunie 1953.
Totuși, relațiile bune dintre cele două țări au continuat, iar în 1957, Elisabeta a II-a a mers la Washington în prima ei vizită oficială ca suverană a Marii Britanii. Doi ani mai târziu, și președintele Eisenhower a venit la Londra.