După prea multe nopți în care copiii au fost scoși din dărâmăturile atacurilor cu drone rusești, atacurile devastatoare din weekend asupra mândriei militare a Moscovei marchează un moment de scurtă respiro pentru moralul ucrainean și încă o întorsătură neașteptată în războiul ales de Kremlin, scrie CNN într-o analiză privind posibilele consecințe ale atacului surpriză al Kievului asupra bazelor militare ale Rusiei.

Poate fi greu de estimat impactul precis al atacului cu drone al Ucrainei asupra bazelor aeriene rusești situate la mii de kilometri de granița ucraineană. Kievul a declarat că 41 de bombardiere cu rază lungă de acțiune au fost incendiate și că atacurile au lovit 34% din purtătorii strategici de rachete de croazieră ai Rusiei din bazele sale principale.

Nu știm câte bombardiere funcționale mai avea Rusia – după ani de misiuni nocturne epuizante deasupra Ucrainei – și câte au fost dezmembrate pentru piese de schimb, dar unele rapoarte sugerează că Rusia mai avea în serviciu doar aproximativ 20 de avioane Tu-95 cu propulsie cu elice și aproximativ 60 de avioane supersonice Tu-22M3.

În lunile următoare va deveni clar în ce măsură acest lucru diminuează cu adevărat teroarea pe care o provoacă sirenele de raid aerian în Ucraina. Dar dacă ceea ce spune Kievul este adevărat – 117 drone relativ ieftine au doborât zeci de avioane și au provocat pagube estimate de o sursă din domeniul securității la 7 miliarde de dolari – atunci economia războiului s-a schimbat.

Și marchează un alt moment în care viclenia triumfă asupra gigantului. Principalul atu al Rusiei este vastitatea sa – a resurselor militare, a forței de muncă de pe front, a toleranței la durere și a rezervelor financiare. Dar, în repetate rânduri, Kievul a demonstrat că loviturile precise pot sparge aceste baloane.

La sfârșitul anului 2022, ucrainenii au lovit liniile de aprovizionare din nordul Ucrainei ocupate, provocând o prăbușire rapidă și jenantă a pozițiilor rusești. În 2023, au lovit podul din strâmtoarea Kerci, care leagă Rusia de Crimeea ocupată. Iar anul trecut au invadat Kursk, în Rusia propriu-zisă, expunând vulnerabilitatea frontierelor mașinii de război rusești.

De fiecare dată, narațiunea războiului a revenit în favoarea Ucrainei. Dar niciodată nu a fost mai necesar decât în această săptămână, după luni în care sprijinul vital al SUA a fost pus sub semnul întrebării și în contextul în care delegațiile ruse și ucrainene s-au întâlnit pentru a doua rundă de negocieri de pace în Turcia.

De asemenea, aceasta scoate în prim-plan una dintre lecțiile cheie ale acestui război: capacitatea de a avansa în domeniul tehnologiei, de a dispune de informații solide și de a acționa cu curaj pentru a inversa traiectorii militare pe care mulți observatori le considerau definitive. Prima utilizare a dronelor de atac de către Ucraina în 2023 a evoluat într-o tactică la scară largă, care i-a permis să supraviețuiască atacurilor copleșitoare ale infanteriei ruse pe fronturi largi și periculoase. Ucraina a trimis drone maritime pentru a lovi prețioasa flotă rusă din Marea Neagră.

Și, cel mai extraordinar, în acest weekend, Ucraina afirmă că apărarea sa aeriană a respins, cu un succes fără precedent, un atac record al Rusiei cu 472 de drone Shahed. Ucraina a doborât sau a folosit războiul electronic pentru a bloca 382 dintre acestea, potrivit forțelor aeriene, o realizare care sugerează din nou un avans tehnologic și posibilitatea ca diminuarea aprovizionării cu interceptori de apărare aeriană din Statele Unite să nu mai reprezinte amenințarea iminentă considerată acum o lună.

Dar care este impactul mai larg al îndrăznețului atac cu drone în interiorul Rusiei – unul atât de profund, în Belaya, Irkutsk, încât a ajuns aproape la jumătatea Siberiei? Ce schimbă acest lucru într-un război în care Rusia avansează încet și nu manifestă un interes real pentru un armistițiu și pentru pacea care ar putea urma? Este imposibil de știut, dar nu este zero. Pierderea acestor aeronave are un efect practic și afectează mândria și anxietatea militară rusă. Nici măcar aerodromurile din adâncul Siberiei nu sunt sigure.

Mașina militară greoaie a Rusiei proiectează invulnerabilitate și curaj față de cele mai lungi războaie ca tactică. Ea folosește ideea că timpul este de partea sa ca un atu cheie. Dar atacurile de weekend arată că echipamentul său este vulnerabil, limitat și probabil greu de înlocuit.

Moscova poate ignora acest ultim eșec, mass-media sa rigidă și supusă fiind capabilă să susțină orice narațiune aleasă de Kremlin. Dar asta nu schimbă realitatea problemelor sale. Nu a oprit rebeliunea de scurtă durată a Wagner din 2023, nici incursiunea ucraineană în Kursk de anul trecut.

Daunele sunt duble: pentru narațiunea internă conform căreia Moscova poate face acest lucru la nesfârșit – ceea ce este clar imposibil, dacă surprizele de acest gen continuă să apară. Și, în al doilea rând, pentru capacitatea sa de a provoca distrugeri în masă, pe care s-a bazat pentru a avansa în război. Cea din urmă poate încetini progresul său, dar prima este mai periculoasă. Micile fisuri se pot extinde. Deocamdată, acestea sunt tot ce poate provoca Ucraina, dar impactul lor pe termen lung, ca în multe alte aspecte ale acestui război, este complet imprevizibil.

Citește și:

Cum prezintă rușii atacul Ucrainei asupra bombardierelor strategice. Bloggerii militari cer Moscovei să răspundă cu arme nucleare