Astronomii au detectat două stele pitice albe puternice - rămăşiţe stelare extrem de compacte - care orbitează aproape una de cealaltă şi care par destinate să moară într-o detonare cvadruplă extraordinar de violentă, informează Reuters, scrie Agerpres.

Cele două stele, legate gravitaţional una de cealaltă în ceea ce se numeşte "sistem binar", au fost localizate în galaxia noastră, Calea Lactee, la o distanţă de aproximativ 160 de ani-lumină de Pământ, relativ aproape în termeni cosmici. Un an-lumină este distanţa parcursă de lumină într-un an calendaristic, reprezentând 9,5 trilioane de kilometri.

Piticele albe sunt unele dintre cele mai compacte corpuri cereşti. Stelele care au de până la opt ori masa Soarelui nostru par a fi destinate să îşi încheie viaţa în acest fel. În cele din urmă, ele ard tot hidrogenul pe care îl folosesc pe post de carburant. Apoi, gravitaţia le face să colapseze şi să îşi expulzeze straturile exterioare în cadrul stadiului lor de evoluţie denumit "gigantă roşie", lăsând apoi în urma lor un nucleu compact cu un diametru similar cu cel al Terrei, denumit "pitică albă".

"Piticele albe sunt rămăşiţele stelare ale vastei majorităţi a stelelor şi, din când în când, găsim sisteme în care două pitice albe orbitează îndeaproape una în jurul celeilalte", a declarat James Munday, cercetător înscris la studii doctorale la Universitatea Warwick din Anglia şi, totodată, autorul principal al studiului publicat în revista Nature Astronomy.

Oamenii de ştiinţă au utilizat datele transmise de patru telescoape terestre pentru a studia acest sistem binar. Una dintre cele două pitice albe are o masă de aproximativ 83% din cea a Soarelui, iar cealaltă de aproximativ 72% din masa Soarelui. Niciun alt sistem binar cunoscut de pitice albe nu are o masă combinată mai mare, a precizat James Munday.

"Ambele sunt aproximativ la fel de mari ca Pământul. Una are un diametru cu aproximativ 20% mai mare, iar cealaltă cu aproximativ 50% mai mare. Asta vă oferă o idee despre cât de dense sunt. Este ca şi cum Soarele ar fi comprimat în dimensiunea Pământului. Masele lor de atunci când ele erau stele obişnuite erau probabil de trei până la patru ori mai mari decât masa Soarelui", a declarat Ingrid Pelisoli, astrofizician la Universitatea Warwick şi coautoare a studiului.

Câteva sute de alte sisteme binare compuse din două pitice albe sunt cunoscute. Cele din sistemul binar recent descoperit orbitează cel mai aproape una de cealaltă. Ele sunt de aproximativ 25 de ori mai apropiate decât este planeta Mercur (prima dintre planetele interne din Sistemul Solar) de Soare, parcurgând o orbită la fiecare aproximativ 14 ore.

Distanţa dintre ele se micşorează treptat, pe măsură ce sistemul binar pierde energie, iar faptul că cele două pitice albe sunt atât de masive şi atât de apropiate le asigură dispariţia, însă acest lucru se va petrece peste o perioadă mare de timp.

Atunci când se vor apropia şi mai mult una de cealaltă, cea mai grea dintre cele două pitice albe, datorită forţei sale gravitaţionale mai mari, va începe să extragă material din stratul exterior al celei mai uşoare şi va creşte în masă peste pragul dincolo de care o pitică albă suferă o explozie termonucleară.

Acest lucru va pregăti terenul pentru o explozie complexă, denumită supernovă de tip 1a, în acest caz implicând o detonare cvadruplă.

"Piticele albe sunt alcătuite din mai multe straturi, la fel ca o ceapă. Stratul lor interior este un miez de carbon şi oxigen, înconjurat de un strat de heliu şi, în final, de un strat de hidrogen", a explicat Ingrid Pelisoli.

"Steaua mai puţin masivă va transfera masă către steaua mai masivă atunci când vor începe să interacţioneze. Acest lucru va face ca stratul de heliu (al celei mai grele) să devină prea masiv, declanşând o explozie. Aceasta declanşează a doua explozie în miezul de carbon-oxigen. Unda de şoc a acestor explozii va declanşa la rândul ei a treia explozie în stratul de heliu rămas al stelei-companion, care declanşează a patra explozie în miezul său de carbon-oxigen", a adăugat Ingrid Pelisoli.

Specialiştii se aşteaptă ca detonarea cvadruplă să dureze aproximativ patru secunde, de la început până la final. Însă ea nu se va produce prea curând.

Cercetătorii au calculat că ea va avea loc peste aproximativ 22,6 miliarde de ani. Universul are o vârstă de circa 13,8 miliarde de ani. Atunci când explozia cvadruplă se va produce, ea va putea fi văzută pe cerul de pe Terra şi va fi de 10 ori mai strălucitoare decât apare Luna pe cerul nocturn - dacă Pământul, ce are în prezent vârsta de 4,5 miliarde de ani, va mai exista pe atunci.

Este pentru prima oară când a fost identificat un sistem binar ce pare să se îndrepte spre o astfel de soartă. Dacă cele două pitice albe ar fi fost suficient de departe una de cealaltă, pentru ca cea mai grea dintre ele să nu sustragă materie de la cea mai uşoară, atunci ele ar fi putut supravieţui într-o pace perpetuă.

"Pe o orbită mai largă, ar fi putut să trăiască stabil, fără niciun viitor catastrofal, dar în acest caz ştim deja că explozia va lumina partea noastră de galaxie", a adăugat James Munday.