Reținerea neașteptată a primarului popular al Istanbulului, Ekrem İmamoğlu, sub acuzația de fraudă și „sprijinirea terorismului”, miercuri dimineața, are un beneficiar principal: președintele de lungă durată al Turciei, Recep Tayyip Erdoğan, care dorește să-și prelungească domnia cu un al treilea deceniu.

İmamoğlu a fost arestat cu doar câteva zile înainte de a fi numit oficial principalul candidat al opoziției la următoarele alegeri prezidențiale din Turcia, în 2028. Asta încheie o campanie legală de o lună împotriva unor figuri care ar putea amenința stăpânirea fermă a puterii lui Erdoğan și a formațiunii sale, Partidul Justiției și Dezvoltării (AKP) cu tendință islamistă, potrivit unei analize The Christian Science Monitor.

Rezultatul unui astfel de pas dramatic este o alunecare și mai profundă către o guvernare autoritară în Turcia, unde o întreagă generație nu cunoaște alt lider decât pe Erdogan – și totuși unde blocajul său asupra politicii este din ce în ce mai respins de alegători.

Mișcarea pune, de asemenea, în pericol legăturile mai calde ale Turciei cu Europa, unde apartenența sa la NATO a câștigat importanță pe fondul războiului din Ucraina, în timp ce Statele Unite sub conducerea lui Donald Trump pivotează spre Rusia.

Partidul Popular Republican al lui İmamoğlu, care anul trecut a învins AKP, marcând prima sa înfrângere la urne în timpul mandatului lui Erdogan, la alegerile municipale la nivel național, a condamnat miercuri arestarea drept „o lovitură de stat împotriva viitorului nostru președinte”.

Miercuri și joi, mii de protestatari au sfidat o interdicție de patru zile a manifestărilor din Istanbul, scandând „Umăr la umăr împotriva fascismului”.

Proteste la Istanbul după reținerea primarului Ekrem Imamoglu Foto: Profimedia Deschide galeria foto

„Se pare că Turcia trece la un nou model... un model diferit de autocrație”, spune Aslı Aydıntaşbaş, expert în Turcia la Brookings Institution din Washington.

„Cred că ne spune că ne apropiem de ceea ce vedem în Iran sau Rusia: nu doar un teren de joc mai iliberal și mai nedrept, ci un loc unde există dorința de a controla și opoziția”, explică Aydıntaşbaş.

„Efortul de a-l descalifica este de a îl pune efectiv în spatele gratiilor – și acesta este un model de autocrație mai dur decât cel cu care este obișnuită Turcia”, spune ea. „Acesta este, de asemenea, un semn de disperare, aproape o recunoaștere tacită [de către Erdoğan] că s-ar putea să nu câștigi într-un peisaj electoral dacă nu îți elimini rivalii.”

Erdogan și partidul său, AKP, au condus Turcia cu un autoritarism care a cunoscut un val de acțiuni antidemocratice. Printre acestea s-au numărat o represiune după protestele din Parcul Gezi din 2013 și consecințele unei tentative de lovitură de stat din 2016, care a dus la arestarea a zeci de mii de oameni – ofițeri militari și civili deopotrivă – într-o epurare amplă a instituțiilor statului.

Din punct de vedere constituțional, Erdoğan nu poate candida pentru un alt mandat ca președinte. Dar aliații au sugerat că constituția ar putea fi modificată pentru a-și extinde regimul – deși asta ar necesita o supra-majoritate și acceptarea partidelor mai mici – sau că alegerile ar putea fi convocate mai devreme, ceea ce i-ar oferi lui Erdogan șansa de a candida din nou.

Ministrul Justiției, Yılmaz Tunç, a declarat că justiția a acționat independent atunci când l-a reținut pe İmamoğlu și că sugestiile unei „lovituri de stat” sunt „extrem de periculoase”.

„Cred că toate acestea sunt decizii politice și sunt sigur că o mare parte a țării crede așa”, a declarat un protestatar din Istanbul pentru BBC. „Nu există dreptate. Nu există lege. Nu există altă explicație pentru asta.”

İmamoğlu a fost ales primar al Istanbulului la o diferență majoră de voturi în 2019, dându-i o lovitură lui Erdoğan, al cărui drum către președinție a fost lansat când era primar al Istanbulului.

Erdogan, de asemenea, a fost arestat și închis în timp ce era în funcție în 1999 – acuzat de incitare la violență și ură religioasă prin citirea unui poem islamist la un miting politic care a numit moscheile „barăcile noastre... minaretele baionetele noastre și credincioșii soldații noștri”.

Astăzi, detenția principalului rival al președintelui, care se bucură de un sprijin demonstrabil și larg răspândit în diferite părți ale societății turce, înseamnă că Turcia „a pășit pe un nou teren în această zi”, a scris Soner Çağaptay, directorul Programului de cercetare turcă la Institutul Washington pentru Politica din Orientul Apropiat, pe platforma socială X.

„În 1999, sistemul politic al Turciei și-a creat antieroul, prin întemnițarea pe atunci a primarului Istanbulului, Erdoğan (pentru acuzații false). El a intrat în închisoare ca primar, dar a părăsit-o ca vedetă politică”, a scris Çağaptay. „Arestarea lui İmamoğlu va avea același efect asupra mărcii sale – catapultându-l la celebritatea politică.”

Cu toate acestea, Turcia de astăzi este „o țară diferită, care a experimentat capturarea statului sub Erdoğan”, a scris el, așa că eforturile din sfera publică de a-l alege pe İmamoğlu drept reprezentant al „alegătorului comun persecutat de elite” pot fi limitate „și pe asta mizează Erdoğan”.

Recep Tayyip Erdogan a dominat politica turcă timp de aproape un sfert de secol, în calitate de prim-ministru și președinte, și a lucrat asiduu pentru a asigura longevitate nestingherită guvernării sale. Și-a extins autoritatea în 2017, promovând un referendum național controversat prin care a creat o președinție executivă atotputernică.

Dar niciodată înainte nu a căutat Erdogan să-l îndepărteze pe liderul Partidului Popular Republican din opoziție, fondat de veneratul Mustafa Kemal Atatürk, care a făurit statul turc modern din cenușa Imperiului Otoman în 1923.

„În ciuda defectelor sale și a retragerii democratice, Turcia a avut o politică electorală competitivă și am văzut că opoziția a reușit să câștige bastioane seculare” și în cele din urmă orașe mari, precum și alegerile locale de anul trecut în toată țara, spune Aydıntaşbaş de la Brookings. „Pare o direcție periculoasă pentru actuala elită conducătoare.”

Într-adevăr, nicio piatră nu pare să fi fost lăsată neîntorsătă în încercarea de a-l opri pe İmamoğlu.

Cu o zi înainte de reținerea primarului, Universitatea din Istanbul a declarat că i-a retras diploma de la începutul anilor 1990 din cauza unor nereguli – din punct de vedere tehnic, İmamoğlu nu este eligibil pentru a candida la președinție.

„Este clar că se va confrunta cu o serie de acuzaţii, de la fraudă la terorism. Iar faptul că procurorii au mers până aici înseamnă că au undă verde să meargă până aici, şi nu văd nimic decât să fie pus după gratii”, spune Aydıntaşbaş.