Ana Aslan a fost o răsfățată a presei. Cu puține excepții, reporterii care i-au călcat pragul vreme de trei decenii au fost vrăjiți de titlurile ei, de prestigiul ei internațional, dar mai ales de miraculosul tratament pentru care se spunea că vin în România tot felul de celebrități - de la Charlie Chaplin la Marlene Dietrich, de la Aristotel Onassis la Salvador Dali, de la Jacqueline Kennedy la Charles de Gaulle ori Nikita Hrușciov.

Ana Aslan a fost ea însăși o celebritate, de fapt. Iar imaginea publică pe care și-a construit-o cu remarcabilă tenacitate, interviu cu interviu, îi servește astăzi drept soclu.

Acest articol apare, în cadrul campaniei Interviurile secolului XX, grație arhivei digitale Ziarele Arcanum, în care puteți parcurge 150 de ani de istorie a României, așa cum a fost ea consemnată în fiecare epocă prin lentila jurnaliștilor vremii, a publiciștilor, scriitorilor și ideologilor de toate orientările.

“Dr. Aslan a refuzat să-și aroge meritul de a fi întinerit anumite celebrități, dar nici nu a negat extravagantele afirmații ale susținătorilor săi”, scria în ferparul publicat în mai 1988 “The New York Times”.