O femeie din Coreea de Sud și-a dat în judecată guvernul, o agenție de adopție și un orfelinat pentru adopția fiicei sale, care a fost trimisă în SUA în 1976, la doar câteva luni după ce a fost răpită din apropierea casei, în ciuda faptului că familia ei o căuta cu disperare, potrivit The Independent.
Unul dintre avocații care o reprezintă pe Han Tae-soon a spus că este primul proces de acest fel din Coreea de Sud.
Han a căutat-o pe fiica ei, Laurie Bender, timp de peste 40 de ani, înainte de a o găsi în 2019, cu ajutorul testelor ADN. Han a spus că guvernul sud-coreean este de vină pentru că nu a prevenit adopția lui Bender.
Han a raportat la poliție dispariția fiicei sale și a căutat-o cu disperare, vizitând frecvent secții de poliție, birouri guvernamentale și agenții de adopție, adresându-se chiar și presei din Coreea de Sud.
Poze cu fiica ei erau agățate peste tot prin oraș - în stații de metrou, stâlpi de iluminat și pungi de dulciuri unde sunt afișate imagini cu copii dispăruți.
Han acuză Holt Children's Services, cea mai mare agenție de adopție din Coreea de Sud, că a facilitat adopția lui Bender fără să verifice datele personale ale fetei.
Avocații ei spun că orfelinatul Jechon nu a făcut niciun efort să îi găsească pe părinții lui Bender, după ce fetița a fost adusă de poliție în mai 1975, la doar o zi după ce Han a raportat dispariția ei.
În documentele sale de adopție, Bender, care purta numele de Shin Gyeong-ha înainte de răpire, era descrisă drept o orfană abandonată și despre părinții ei s-a scris că nu se știe cine sunt.
Bender a primit un alt nume ales de orfelinat - Baik Kyong Hwa - și a fost trimisă în SUA în februarie 1976.
„Timp de 44 de ani, am umblat și mi-am căutat copilul, dar bucuria întâlnirii cu ea a fost doar de moment și acum sunt atât de îndurerată pentru că nu putem comunica în aceeași limbă”, a spus Han, abținându-se cu greu să nu izbucnească în plâns.
„Se pare că nu au făcut niciun efort să îi găsească pe părinții ei clar existenți și, în schimb, au deghizat-o ca pe un orfan ca să o dea spre adopție în străinătate. Vreau ca guvernul și Holt să ne explice cum s-a întâmplat asta.”
Avocatul lui Han, Kim Soo-jung, a spus că guvernul este de vină pentru căutările eșuate, precizând că ar fi fost foarte simplu să găsească copilul dacă și-ar fi coordonat mai bine acțiunea cu alte secții de poliție și dacă ofițerii ar fi încercat să caute fetița în orfelinate.
„Credem că aceste instituții de protecție a copilului nu au reușit să își îndeplinească obligațiile etice pentru a asista la găsirea părinților copilului, în ciuda faptului că copilul spunea că are o familie și părinți”, a spus Kim.
Avocații lui Han au spus că au cerut despăgubiri de 600 de milioane de won (445.000 de dolari). Pe lista reclamanților sunt trecuți Han, soțul ei și doi copii mai tineri, dar nu și Bender.
Bender a povestit într-un interviu pentru AP că a fost abordată de o femeie necunoscută în timp ce se juca în apropiere de casa familiei ei din Cheongju.
Ea și-a adus aminte că femeia i-a spus că familia ei nu o mai vrea din cauză că Han a făcut un alt copil. Tulburată, Bender s-a dus cu acea femeie, care a luat-o cu trenul și a abandonat-o în Jechon, un oraș aflat la 80 de kilometri distanță de Cheongju.
Nereușind să își găsească fiica timp de patru decenii, Han și-a înregistrat ADN-ul cu un grup nonprofit numit 325 Kamra, care ajută persoanele adoptate să se reunească cu familiile lor cu ajutorul informației genetice.
În SUA, Bender a făcut un test ADN pentru că era curioasă cine sunt strămoșii ei, iar 325 Kamra a pus-o în legătură cu mama ei, în 2019.
La câteva săptămâni după ce și-a găsit mama, Bender și fiica ei au zburat în Coreea de Sud ca să se întâlnească cu Han, care a recunoscut-o imediat și a urlat de fericire.
„Este ca și când ți se vindecă o gaură din inima ta, te simți în sfârșit ca o persoană completă”, a spus Bender. „E ca și când ai trăit o viață falsă și nimic din ceea ce știai nu este adevărat.”
Investigația AP a arătat cum guvernul Coreei de Sud, țările occidentale și agențiile de adopție au lucrat în tandem ca să plaseze 200.000 de copii coreeni în SUA și alte țări din Occident, în ciuda dovezilor care arătau că mulți dintre copii erau procurați prin metode suspecte sau necinstite.
Națiunile occidentale au ignorat aceste probleme și, uneori, au pus presiune pe Coreea de Sud pentru a ține deschisă această sursă importantă de adopție.