Am fost la ambasada Rusiei sa vad „Provocarea”, filmul interzis in Romania. S-a stricat ceva in spatiu? Nu-i nimic, reparam cu sarma

Lui Vladimir Vladimirovici Putin trebuie să-i fi plăcut tare mult filmul „Provocarea”, pelicula care a generat recent în România un scandal cât casa între ministerul român al Culturii și ministerul rus de Externe. Povestea e despre o dârză chirurgă moscovită care ajunge la bordul Stației Spațiale Internaționale pentru a opera un biet cosmonaut rus. „Suntem primii care au filmat un lungmetraj de ficţiune la bordul unui vehicul pe orbită, suntem din nou primii”, declara cu mândrie Putin în 2021, anul în care la Hollywood se zvonea că Tom Cruise urma să joace într-un film similar, realizat în imponderabilitate. Practic, „Provocarea” a fost făcut pe repede-înainte doar ca „să le ia fața americanilor”. Filmul, co-produs de nimeni altul decât de ciudatul tovarăș Dmitri Rogozin, a fost clasat drept „propagandă” de autoritățile române, motiv pentru care rușii au decis să-l proiecteze într-un decor potrivit mai degrabă filmelor de spionaj din perioada Războiului Rece: sala de festivități din interiorul ambasadei Federației Ruse de la București.

Este o după-amiază plăcut-răcoroasă de sfârșit de aprilie la București. O coadă pestriță s-a format chiar în fața intrării principale a ambasadei Federației Ruse - cel mai probabil singura astfel de clădire prevăzută cu un gard electric ridicat deasupra zidului cenușiu care înconjoară întregul „perimetru sovietic” din cadrilaterul format de șoseaua Kisellef, strada Tuberozelor, strada Gheorghe Brătianu și strada Arhitect Ion Mincu.

Cam așa arată „intrarea” la proiecția filmului „Provocarea” pe care Clubul Rus a decis să-l proiecteze chiar în sala de festivități a ambasadei Federației Ruse din România. Practic, pentru a vedea filmul, trebuie să treci „granița” de pe Kiseleff și să intri în spațiu rusesc.

Accesul se face pe poarta principală, pe bază de buletin. O nouă coadă se formează apoi în curtea interioară a ambasadei: odată trecut dincolo de poartă, te afli, tehnic, la mila minionilor lui Putin, în inima Imperiului cel Rău: Bucureștiul deja se vede altfel de cealaltă parte a gardului electric.

Corpul central al ambasadei, cu ditamai steagul Rusiei înfipt în vârf, face o figură separată de restul clădirilor din curte - fiecare împrejmuită, la rândul ei, de un gard suplimentar de fier prevăzut cu o portiță securizată, ca niște pușcării în miniatură.

Interiorul arată așa cum îi șade bine oricărei clădiri în stil sovietic: stema Federației la intrarea exterioră, stema la interior, coloane, hol cu poze cu Gagarin, parchet, mobilier pe inventar. Sala de festivități e transformată în sală de cinema ad-hoc. Pe scaune și pe câteva canapele s-au strâns vreo 200 de suflete.

Înainte de proiecția propriu-zisă pe ecran rulează un film despre realizările spațiale rusești, ca un fel de încălzire înainte de vizionare.

Moscova a investit bani și - da - propagandă pentru a reuși turnarea în ritm alert a acestei pelicule filmate inclusiv la bordul Stației Spațiale în condiții de imponderabilitate. Rușii au trimis-o pe actrița principală Iulia Peresild și pe producătorul Klim Cipenko chiar pe Stație (în secțiunea rusească), unde aceștia au filmat scene pentru film timp de aproape două săptămâni.

„Provocarea” a devenit apoi subiect de mândrie națională în Rusia, pe motiv că a fost filmat „înainte ca Tom Cruise să filmeze în spațiu!”, o obsesie care amintește de cursa pentru cucerirea spațiului la care au participat Moscova și Washingtonul în perioada Războiului Rece.

„Suntem cu toţii fani ai lui «Gravity», filmul hollywoodian cu tematică spaţială lansat în 2013”, a declarat luni Konstantin Ernst într-o conferinţă de presă ocazionată de prezentarea lungmetrajului rusesc. „Însă lungmetrajul nostru «Provocarea», filmat în condiţii reale de imponderabilitate, face să iasă astăzi în evidenţă efectele speciale digitale” ale filmului american, a adăugat el, conform AFP, preluată de Agerpres.

Iar „Provocarea” începe cumva fix ca „Gravity”, dar pe model sovietic.

„Ce faceți, cosmonauților?”, întreabă Centrul Spațial. „Ce să facem, muncim!” - așa sună primul dialog din poveste, decupat mai degrabă din interceptările convorbirilor unor taximetriști. După care, urmează o ploaie de meteoriți („gunoaie spațiale”, mai exact) în urma căreia comandantul misiunii e grav rănit. Șeful misiunii decide că acesta nu poate fi operat decât la bordul Stației, prin urmare trebuie găsit un chirurg capabil pronto.

Ideea e că filmul e filmat pe repede-înainte și se vede. Nu „e timp” să empatizezi cu personajele, efectiv nu dai doi bani dacă operația va da chix iar amărâtul ăla moare. Tot filmul e o cursă contracronometru, dar nu „Să-l operăm cu bine pe tovarășul cosmonaut” ci de genul „Să iasă repede la montaj, să nu vină Tom Cruise peste noi”.

Culmea, filmul e teribil de lung: aproape trei ore în care operația propriu-zisă de la bordul SSI - punctul culminant al acțiunii - acoperă doar câteva minute, spre final.

Există apoi o scenă care reprezintă, cel mai probabil, motivul pentru care Putin s-a bătut cu palmele pe genunchi de bucurie la vizionarea filmului: un procuror care îi pune bețe în roate eroinei chirurg-cosmonaut primește un telefon: nu știm cine e la „celălalt capăt al firului” dar putem bănui lesne, mai ales în momentul în care tovarășul procuror ia brusc poziția de drepți și se uită umil spre tabloul lui Putin din încăpere: în salonul ambasadei s-au auzit la faza asta chiar niște râsete zdravene, răzlețe ce-i drept.

Apoi - spoiler - mult mai comică (deși umorul pare aici mai degrabă involuntar) pare a fi chiar scena-climax a filmului, când operația pare să eșueze, dar doamna chirurg primește un SMS de pe Pământ cu soluția salvatoare: ea se întoarce apoi către cosmonauții din Stația Spațială și întreabă candid: „Dar o sârmă nu aveți aici? Cred că pot să-l operez!”.

Purtătoarea de cuvânt a Ministerului rus de Externe, Maria Zaharova, a acuzat vineri România că încearcă să „anuleze cultura rusă” după ce ministrul Culturii, Raluca Turcan, a decis ca două filme considerate de propagandă să nu mai fie difuzate la cinematografe din București.

Zaharova a susținut că, din motive politice, România, a rupt contractul de închiriere a sălilor de cinema cu Ambasada Rusiei la București, care prevedea proiecția privată a filmelor rusești „Vremea celor dintâi” și „Provocarea”.

„Arhiva Națională de Filme (ANF) a României, din motive politice, a rupt înțelegerile de închiriere pentru cinematografe încheiate cu ambasada noastră din București, care, ca parte a unei campanii de educație, a pus la dispoziție difuzarea privată a filmelor rusești «Vremea celor dintâi» și «Provocarea»”, a declarat Zaharova. „Decizia a fost influențată prin intermediul presei tendențioase conduse de redacția locală, așa-numita «Europa Liberă», și Ministerul Culturii din România”.

Zaharova a calificat decizia autorităților române drept „o manifestare tipică a așa-numitei anulări a culturii ruse, care „se încadrează în tabloul general al acțiunilor Occidentului, care caută să impună o cenzură cuprinzătoare în lupta împotriva disidenței”.

În replică, ministra Culturii, Raluca Turcan, a spus că „România decide singură cum își gestionează politicile în domeniu, iar propaganda statelor agresoare nu își are locul în instituțiile publice de cultură”.

„Este regretabil că este pus semnul egalului între cultura rusă recunoscută și filmele de propagandă internațională finanțate de guvernul rus. Cele două filme de propagandă internațională nu vor fi difuzate în cinematografele Ministerului Culturii. România decide singură cum își gestionează politicile în domeniu, iar propaganda statelor agresoare nu își are locul în instituțiile publice de cultură”, a spus Turcan.

Ministra Culturii, Raluca Turcan, anunțase la începutul lunii aprilie că filmele „Provocarea” (2023) și „Vremea celor dintâi” (2017), considerate „vădit propagandistice, finanțate de statul rus, în contextul declanșat de Rusia în Ucraina”, nu vor mai fi proiectate la Cinema Eforie și Cinema Union din Capitală.