Republica Moldova și Ucraina, de-o parte, și Rusia, de cealaltă, s-au acuzat reciproc în ultimele săptămâni de presupuse comploturi de destabilizare a Moldovei și au avertizat despre posibilitatea izbucnirii unui nou conflict deschis în zonă. Amenințările și avertizările lansate în ultimul timp sunt resimțite cu încă și mai mare îngrijorare în satul Molovata Nouă – o mică enclavă moldovenească prinsă la mijloc între teritoriul transnistrean separatist și râul Nistru, care o desparte de restul țării, relatează BBC.

La o mică distanță de granița din sud-vestul Ucrainei, sute de soldați ruși păzesc un depozit mare de muniție din perioada sovietică în Transnistria. Depozitul, soldații și regiunea separatistă prorusă au ajuns în atenția întregii lumi în ultimul timp.

Premierul moldovean, Dorin Recean, a spus că trupele ruse ar trebui să fie expulzate din regiune, în timp ce președintele Maia Sandu a spus că Moscova plănuiește să răstoarne guvernul proeuropean.

Între timp, Rusia a jucat cartea unui atac sub „steag fals” al forțelor ucrainene și a avertizat că orice atac asupra trupelor ruse din Transnistria ar fi perceput ca un atac asupra Rusiei.

În timp ce locuitorii Chișinăului se simt vulnerabili, localnicii din Molovata Nouă se simt complet expuși. Mulți dintre bărbații mai în vârstă din sat au luptat împotriva separatiștilor proruși pentru acest teritoriu acum 30 de ani și se întreabă dacă nu cumva vor fi nevoiți să își apere din nou pământurile.

Veteranii conflictului din 1992 s-au adunat săptămâna trecută în Molovata Nouă pentru a lua parte la pelerinajul anual care traversează linia de control dintre ei și Transnistria pentru a-i onora pe cei care și-au pierdut viața în lupte.

În jur de douăzeci de bărbați, unii dintre ei îmbrăcați în uniforme militare, cu medalii lucioase agățate la piept, au participat la eveniment. Printre ei s-a numărat și Vlad Untilă, în vârstă de 62 de ani.

„Avem noroc că Ucraina ne apără în acest moment”, a spus Vlad. „Dar dacă încep [luptele] în Moldova, suntem pregătiți să apărăm acest teritoriu din nou”.

Convoiul lor de mașini își croia drum pe o alee neasfaltată care leagă Molovata Nouă de teritoriul separatist – pătrund pe terenul inamicului, la fel cum au făcut-o acum mai bine de trei decenii.

„Priviți cum se uită la noi”, a bodogănit Vlad, în timp ce mașina sa se apropia de punctul de control al rușilor. Un grup dezordonat de soldați înarmați a privit cu atenție convoiul care trecea prin dreptul lor, transportând zeci de bărbați îmbrăcați în uniforme militare, dar i-au lăsat să treacă.

„Uitați-vă în jurul vostru”, a spus Vlad. „Aici am luptat – câmpul de luptă se întindea peste tot.” Acum, drumul noroios traversează un peisaj liniștit cu câmpuri goale întrerupte doar de copacii sterpi caracteristici iernii.

„Este dificil pentru că simt că sunt în propria mea țară”, a spus și Constantin, amicul lui Vlad. „Este pământul meu și totuși nu pot să umblu liber aici”.

La o scurtă distanță de punctul de control, ascunsă printre mărăcini, se află prima oprire a pelerinajului – o cruce simplă albastră de metal.

Crucea marchează locul în care, acum 31 de ani, un primar local a fost ucis. Veteranii se strâng în jurul ei cu o ghirlandă de flori și o sticlă de vin pentru a-și cinsti tovarășii căzuți la datorie.

Urmează un traseu presărat cu monumente albastre asemănătoare – în dreptul fiecăruia, bărbații repetă ritualul și își onorează tovarășii, rudele și prietenii.

„Eram amândoi lunetiști”, și-a amintit Vlad în locul în care prietenul său, Vasea, a fost omorât. „Trăgeau asupra noastră de pe dealul acela, dintr-un tanc. Una dintre schije l-a lovit în gât. A căzut la pământ și a murit în brațele mele.”

Când veteranii trec prin dreptul unei școli moldovenești, elevii vin să îi întâmpine, conduși fiind de directoarea lor, Tatiana Roșca.

„S-au dus lupte grele aici în 1992”, a spus Tatiana. „Și încă sunt răni adânci în sufletele oamenilor. Ne este foarte frică: știm ce înseamnă războiul și nu îl dorim nimănui.”

Una dintre elevele Tatianei a spus că este gata să pună mâna pe armă dacă va izbucni un nou conflict, la fel cum au făcut-o tatăl și bunicul ei acum 30 de ani.

Loialitatea localnicilor aici, precum și în restul Moldovei, este pusă la grea încercare de problemele istorice, geografice și economice. Lucrurile au devenit mult mai complicate în momentul în care Moscova a decis să întrerupă aprovizionarea cu gaze naturale către Moldova anul trecut.

„Să fiu sincer, este foarte dificil să îi convingem pe oameni că viața este mai bună în Moldova când ei plătesc o fracțiune din prețul pentru gaze aici”, a spus Oleg Gazea, primarul din Molovata Nouă.

„Nu putem vorbi de libertate și de o viață mai ună și în același timp să le zicem să treacă dincolo de râu și să plătească de 30 de ori mai mult pentru facturi – o să ne zică: ai înnebunit? Dar există un preț ascuns [în spatele gazului ieftin] – le cumpără sprijinul lor”, a explicat Gazea.

În cele trei decenii care au trecut de la ultimul conflict cu separatiștii proruși, copiii veteranilor și al prietenilor lor au crescut înconjurați de soldați ruși, limba rusă și sprijinul economic rusesc.

„Noi, bătrânii, vom continua să fim baza oricărei rezistențe”, a povestit Vlad. „Chiar și cu implicarea tinerilor.”

Amintirile trecutului sunt ținute în viață în această enclavă moldovenească de îngrijorările tot mai mari ale localnicilor care se tem că următorul conflict ar putea izbucni oricând.

Citește și: "M-am gândit: a venit sfârșitul lumii". Mărturii din satul din R. Moldova, care în octombrie a ajuns brusc în centrul atenției mondiale