O echipă internaţională de astronomi a descoperit cea mai veche gaură neagră, care exista deja la începuturile cosmosului, când Universul avea abia 400 de milioane de ani, potrivit unui studiu publicat în revista Nature, scrie News.ro.
"Această descoperire o devansează cu aproximativ 200 de milioane de ani pe cea a unei găuri negre masive", a declarat pentru AFP Jan Scholtz, astrofizician la Institutul Kavli de Cosmologie de la Universitatea Cambridge din Marea Britanie.
Ea "va alimenta o nouă generaţie de modele teoretice" pentru a explica un astfel de fenomen în Universul tânăr, acum mai mult de 13 miliarde de ani, a adăugat acest coautor al studiului publicat în revistă, citat de AFP.
Imaginaţi-vă un obiect cu o masă estimată a fi de 1,6 milioane de ori mai mare decât cea a Soarelui nostru. Invizibil, ca toate găurile negre, acesta absoarbe materia din jur, emiţând în acelaşi timp o cantitate fenomenală de lumină la periferia sa. Tocmai această lumină a făcut posibilă detectarea galaxiei în inima căreia se ascunde, numită GN-z11 atunci când descoperirea sa a fost anunţată în 2016 cu ajutorul telescopului spaţial Hubble.
GN-z11 era atunci cea mai veche galaxie şi, prin urmare, cea mai îndepărtată, observată de Hubble. Până în 2022, când Telescopul spaţial James Webb a detectat gaura neagră a GN-z11.
Această detecţie se adaugă altora realizate cu James Webb şi care dezvăluie un Univers tânăr care adăposteşte obiecte mult mai luminoase decât se aştepta.
Gaura neagră detectată de echipa internaţională condusă de Cambridge este datată la 430 de milioane de ani după Big Bang. Acesta a fost momentul zorilor cosmice, când s-au născut primele stele şi galaxii la sfârşitul aşa-numitei "epoci întunecate".
Problema, pentru o gaură neagră de această dimensiune, este de a înţelege cum a putut creşte atât de repede. În mod normal, acest lucru durează câteva sute de milioane de ani, sau câteva miliarde de ani pentru cele descoperite mai târziu.
Caracteristicile sale "sugerează o creştere mai rapidă şi mai timpurie decât cea a altor găuri negre cunoscute din timpuri foarte timpurii", explică pentru AFP Stéphane Charlot, astrofizician la Institut d'astrophysique de Paris şi coautor al studiului.
Şi, în consecinţă, "mecanismul de formare a găurilor negre în universul tânăr care ar putea fi diferite de cele pe care le cunoaştem în universul mai apropiat", adaugă el.
Dacă rămânem la scenariile clasice, atunci "Universul este prea tânăr pentru a găzdui o gaură neagră atât de masivă, aşa că trebuie să luăm în considerare alte modalităţi de apariţie a acesteia", observă profesorul Roberto Maiolino, astrofizician la Cambridge şi primul autor al studiului, citat într-un comunicat de presă.
Teoreticienii îşi imaginează că un astfel de obiect s-a născut "mare" din explozia unei stele supermasive la sfârşitul vieţii sale, sau din concentrarea rapidă a unui nor de gaz dens, fără a trece prin faza de formare a stelelor.
Odată născută, gaura neagră din GN-z11 s-ar fi înfruptat din gazul din jur şi ar fi crescut rapid. Şi cu atât mai uşor cu cât "observaţiile par să indice o densitate mare a acestui gaz", potrivit lui Charlot.
Studiul din Nature "nu exclude niciunul dintre aceste scenarii", potrivit lui Jan Scholtz, care mizează pe capacităţile extraordinare de observare ale telescopului James Webb pentru a face lumină asupra acestui fenomen.
"Ne putem aştepta să detectăm şi altele atunci când vom avea un număr mai mare de observaţii în profunzime asupra unor porţiuni mai mari de cer", speră astrofizicianul.