Statele Unite ar moșteni o dilemă de mediu creată chiar de americani, dacă ar revendica imensa insulă arctică, scrie Politico. Adânc în sălbăticia înghețată a Groenlandei, un secret radioactiv stă latent sub gheață - și i-ar putea provoca dureri de cap lui Donald Trump, dacă președintele ales al SUA își duce la îndeplinire amenințarea de a prelua controlul asupra vastei insule arctice.

Numele său este Camp Century, o bază militară americană construită în 1959 în timpul Războiului Rece, într-o încercare de a dezvolta situri de lansare nucleară care ar putea supraviețui unui atac rusesc.

Proiectul, care implica săparea unei rețele de tuneluri prin calota de gheață a Groenlandei și era alimentat de un mic reactor nuclear, a fost considerat nerealizabil din cauza gheții în constantă mișcare și a fost abandonat în 1967.

Deși americanii au demontat reactorul și au luat cu ei camera de reacție nucleară când au plecat în '67, au lăsat în urmă mii de tone de deșeuri și resturi - inclusiv reziduuri radioactive - care urmau să fie îngropate sub calota de gheață pentru totdeauna.

Dar grație schimbărilor climatice, „pentru totdeauna” ar putea veni mai devreme decât era planificat.

Pe măsură ce lumea se încălzește, Camp Century - care se află într-unul dintre cele mai îndepărtate locuri de pe Pământ, la aproximativ 1.500 de kilometri nord de Nuuk, capitala Groenlandei - a devenit obiectul unui interes reînnoit și al anxietății cu privire la cât timp va rămâne îngropat.

Un studiu de referință publicat în 2016 a arătat că rămășițele bazei abandonate ar putea fi expuse prin topirea gheții și zăpezii spre sfârșitul secolului XXI.

„Studiul nostru subliniază că această Camp Century are acum o semnificație politică neașteptată în contextul schimbărilor climatice antropogene”, au scris cercetătorii (deși și-au revizuit concluziile în 2021, estimând că baza nu va ieși la suprafață din gheță până cel puțin anul 2100).

Dezvăluirea a provocat o furtună politică în Groenlanda, un teritoriu danez care se autoguvernează din 1979.

Ministrul de Externe al Groenlandei, Vittus Qujaukitsoq, a cerut Danemarcei să își asume responsabilitatea pentru curățarea resturilor provenite din instalațiile militare americane abandonate în Groenlanda, dintre care există 20-30 de situri, majoritatea dezafectate.

Groenlanda, fostă colonie a Danemarcei, nu și-a dat niciodată consimțământul pentru găzduirea acestora.

Nuuk și Copenhaga au semnat un acord în 2017 alocând aproximativ 30 de milioane de dolari pentru curățarea resturilor și deșeurilor - dar Camp Century nu a fost inclus în acord.

Locuitorii Groenlandei sunt „îngrijorați că această Camp Century va polua pe măsură ce gheața se topește”, a declarat Pipaluk Lynge, parlamentară din cel mai mare partid din Groenlanda și președinte al comisiei parlamentare de politică externă.

Dar nu e vorba doar de Camp Century, a adăugat ea, referindu-se la celelalte baze abandonate. „Există multe locuri unde au lăsat tone de deșeuri. Statele Unite au lăsat deșeuri militare în toată Antartica”, a spus ea pentru Politico.

Până acum nu a existat „nicio încercare” de a curăța deșeurile radioactive și toxice de la Camp Century, a spus William Colgan, profesor de glaciologie și climă la Institutul de Cercetare Geologică din Danemarca, care a condus studiul din 2016 despre gheața din jurul Camp Century.

Colgan a forat o singură dată în situl respectiv pentru a testa radioactivitatea la cererea ministerului danez al sănătății. „Nu știm de fapt natura completă a ceea ce se află acolo jos”, a spus Colgan, pentru Politico. „Există de fapt un efort conștient de a nu fora în zona cu deșeuri”, a adăugat el.

Camp Century a fost descris ca un oraș subteran, complet cu o capelă, o frizerie și dormitoare care găzduiau cândva sute de persoane. Pentru a-l construi, echipamentele și proviziile au fost transportate peste gheață pe sănii și tractoare-remorci de la Pituffik Space Base din apropiere, instalația militară americană situată în cea mai nordică zonă din lume, care este încă activă astăzi.

Într-un reportaj din 1961 la postul american CBS, legenda TV Walter Cronkite a vizitat baza militară. În emisiunea sa au fost difuzate imagini cu săparea tunelurilor uriașe de gheață ale Camp Century și au apărut inginerii armatei americane relaxându-se în cazărmile lor subterane, alimentate nuclear, citind și ascultând discuri. Totul este acum îngropat sub straturi groase de gheață.

Colgan a spus că el și echipa sa de cercetători nu au reușit să găsească părți ale Camp Century, cum ar fi depozitul de combustibil, și se temeau să-l deranjeze prea mult. „E rece, e adânc, nu-l deranja”, a precizat el.

Există diferite moduri în care Camp Century ar putea contamina mediul. Una este dacă gheața și zăpada topită transportă deșeuri toxice - cum ar fi cele 200.000 de litri de motorină de sub gheață, conform lui Colgan - în ocean. Alta este dacă gheața care conține baza se rupe și formează un aisberg. Niciuna nu este probabilă în acest secol; cea din urmă ar dura probabil mii de ani.

Dar cronologia se modifică puțin în funcție de cât de mult se încălzește lumea în deceniile următoare.

În timp ce există diferite proiecții, un raport al Națiunilor Unite publicat, în luna octombrie a anului trecut, aarătat că planeta se va încălzi cu 2,6 până la 3,1 grade Celsius în acest secol, fără nicio șansă de a limita creșterea temperaturii la ținta simbolică de 1,5 C agreată la Paris în 2015.

„Este un joc de doar câteva grade”, a spus Colgan. „Două sau trei celsius este diferența dintre Camp Century care rămâne sub gheață sau se topește și rămâne descoperită”.

Camp Century însăși a fost o bază fundamentală pentru înțelegerea schimbărilor climatice de către oamenii de știință. În anii 1960, cercetătorii au extras acolo o carotă de gheață, o probă de sol înghețat care este studiată și astăzi pentru a înțelege modelele climatice de acum sute de mii de ani. Baza rămâne un „supersit” științific, a spus Colgan, care este vizitat anual de el și mulți alți cercetători.

Dacă SUA ar revendica insula, așa cum Trump a spus în mod repetat că ar trebui să facă, numind controlul american asupra Groenlandei o „necesitate absolută” și amenințând chiar cu folosirea forței militare, atunci „beneficia” și de moștenirea propriilor activități poluante din perioada Războiului Rece de la Camp Century.

„Camp Century este un microcosmos al schimbărilor climatice. Oamenii de astăzi sunt lăsați să adune și să încerce să înțeleagă impactul climatic a deciziilor luate acum 50 de ani, 60 de ani”, a explicat Colgan.

Și cu SUA fiind în prezent al doilea cel mai mare poluator cu emisii din lume care încălzesc planeta, Camp Century și „soarta sa schimbătoare” nu sunt doar o fascinantă bucată de trivia din Războiul Rece, ci o poveste despre acțiunea climatică și responsabilitatea pe care ar trebui să o avem astăzi, a adăugat el.

„Deciziile luate în următorul deceniu sau două sunt cele care ne vor pune pe aceste traiectorii care au implicații pe mai multe secole”, a avertizat Colgan.