În aprilie 1933, Păstorel Teodoreanu, poet, avocat, scriitor, publicist, epigramist, pasionat de gastronomie și membru de seamă al boemei ieșene și bucureștene, primea „în halat și papuci”, în apartamentul său de pe Calea Victoriei, un celebru gazetar. Întâlnire cu o personalitate dublă fascinantă: Păstorel era „un om liniștit, aproape timid, cu vocea întretăiată, șovăielnică, dar cu mersul sigur”, dar și un personaj cu vervă pantagruelică, care executa tumbe aeriene și bea din vasul cu flori în localurile și orele târzii ale Bucureștiului. Rezultatul este poate unul dintre cele mai lucide și mai savuroase interviuri din presa interbelică - un dialog în care Păstorel Teodoreanu disecă cu ironie chirurgicală epoca sa, de la decadența amorului modern la „bovarismul ieșean", oferind în același timp o lecție de sinceritate educativă și astăzi.