Când Războiul Rece s-a încheiat în 1991, odată cu destrămarea Uniunii Sovietice, pericolul izbucnirii unui război nuclear global s-a redus considerabil. Totuși, o greșeală de identificare comisă de ofițerii ruși patru ani mai târziu ar fi putut duce la același tip de dezastru de care toată lumea se temea în 1962, în timpul crizei rachetelor din Cuba, potrivit revistei Smithsonian.

Cu toate că nu este la fel de cunoscut precum criza din 1962, „incidentul rachetei norvegiene” este singurul caz cunoscut în care o servietă nucleară a fost activată ca răspuns la un posibil atac.

La începutul zilei de 25 ianuarie 1995, o echipă de cercetători norvegieni și americani au lansat o rachetă sondă Black Brant XII din centrul spațial Andøya din nordul Norvegiei. Misiunea ei era să studieze aurora boreală deasupra arhipelagului Svalbard din Oceanul Arctic.

Cu toate că oamenii de știință au avertizat mai multe țări în legătură cu lansarea rachetei, inclusiv Rusia, informația nu a ajuns și la tehnicienii ruși care operau sistemele radar.

La doar patru ani după încheierea Războiului Rece, relațiile erau încă tensionate între URSS și Statele Unite. Astfel că, atunci când stația radar Olenegorsk a detectat un obiect care se mișca rapid și avea o traiectorie nordică deasupra Mării Barents, în apropiere de granița de nord a Rusiei, ei s-au temut că ar putea fi vorba de un atac nuclear lansat de submarinele americane.

Viteza și traiectoria rachetei de cercetare erau asemănătoare cu cele ale unei rachete de război. A ajuns la o altitudine de 1.450 de kilometri și s-a separat în mai multe secțiuni, asemănător cu felul în care focoasele unei rachete Trident lansată de un submarin s-ar desprinde.

Protocolul rusesc în acest caz era să identifice atacul, să îl evalueze și să decidă dacă vor riposta – totul în doar 10 minute. Având în vedere că monitorizarea traiectoriei rachetei a durat câteva minute, autoritățile ruse au avut încă și mai puțin timp la dispoziție să reacționeze.

Comandanții ruși de submarine au fost puși în alertă și li s-a ordonat să se pregătească de lansarea unui atac nuclear. Președintele rus Boris Elțîn a fost informat de situație și i s-a înmânat „Ceghet”, valiza nucleară a Rusiei, care în mod normal este ținută mereu în apropiere de liderul unui stat cu arsenal nuclear.

În servieta nucleară se găsesc codurile de lansare pentru arsenalul de rachete al țării care pot fi folosite pentru a ordona un atac nuclear. Până în prezent, incidentul Black Brant este singurul caz cunoscut din istorie în care servieta nucleară a fost activată ca răspuns la un posibil atac.

După ce s-a consultat cu consilierii săi de top, Elțîn a ajuns la concluzia că racheta se îndepărta de spațiul aerian al Rusiei și că nu prezenta niciun pericol pentru țară.

La 24 de minute după lansare, racheta a căzut în mare în apropiere de Spitsbergen, singura insulă locuită permanent din arhipelagul Svalbard. Întreg incidentul s-a încheiat la fel de repede cum a început.

A fost o alarmă falsă tulburătoare care ar fi putut provoca un dezastru cu consecințe extraordinar de grave. Deși incidentul nu a fost mediatizat foarte mult, el a dus la o reevaluare și reproiectare a protocolului oficial de înștiințare și dezvăluire a informațiilor folosit în SUA și Rusia.