Inginerii și antreprenorii testează mereu noi modalităţi de construcţie cât mai ecologice şi mai ieftine. De pildă, casele imprimate 3D sunt o tendință în creştere de câțiva ani. Acum, se dezvoltă o direcţie la fel de inovatoare: zgârie-norii din lemn.

Construcţiile din lemn sunt tot mai căutate, devin mai accesibile şi prietenoase cu mediul. Cel mai înalt zgârie-nori din lemn se află la 100 de kilometri de Oslo, în Norvegia, și are 85,4 metri înălțime. 

De curând, au fost anunţate planuri pentru două astfel de clădiri: prima, în Elveția, va avea 100 de metri înălțime și va fi făcută în întregime din lemn. A doua are 183 de metri, se află în South Perth, Australia, şi va conţine un miez de beton denumit „cherestea hibridă”.

Mjostarnet măsoară 85,4 metri înălțime Foto: moelven.com Deschide galeria foto

 

Ideea unui zgârie-nori din lemn este puțin bizară, din mai multe motive. Cele mai importante ar fi durabilitatea mică și vulnerabilitatea mare la foc în comparație cu materiale precum betonul și oțelul.

Cele două noi clădiri înalte care au fost anunțate vor conține produse din lemn cum ar fi cheresteaua laminată încleiată (cunoscută sub numele de glulam, în care bucățile de lemn sunt lipite sub presiune cu adeziv rezistent la apă) și lemnul stratificat încrucișat, în care plăcile plate sunt lipite împreună în straturi perpendiculare. Testele de performanță pentru rezistența la foc pe structurile din lemn masiv făcute de către Laboratorul Federal de Cercetare al ATF au constatat că materialele nu numai că îndeplinesc, ci și depășesc cerințele codului de construcție: deși lemnul se carbonizează pe stratul său exterior în timpul unui incendiu, se pare că nu arde.

Există și alte aspecte de luat în considerare, inclusiv izolarea fonică slabă pe care o oferă lemnul (datorită porozității sale) și greutatea sa: etajele superioare ale turnului Mjostarnet din Norvegia a trebuit să fie făcute din beton pentru a adăuga greutate clădirii, astfel încât să nu se balanseze prea mult în cazul vântului puternic.

Turnul hibrid de lemn din Perth, numit C6 (după simbolul carbonului din tabelul periodic), va fi prima clădire cu emisii de carbon negative din Australia. Dacă va fi aprobată, clădirea va folosi 7.400 de metri cubi de cherestea artificială pentru construcție şi va găzdui 245 de apartamente, precum și grădini și facilități pentru rezidenți.

Rocket&Tigerli, așa cum a fost numită clădirea elvețiană din lemn, va consta în principal din apartamente, deși va găzdui și magazine cu amănuntul, un bar și un hotel. Este de așteptat să fie finalizată până în 2026. „Proiectul marchează o piatră de hotar deoarece introduce un sistem de construcție inovator care foloseşte lemnul ca înlocuitor natural al betonului”, declară arhitectul clădirii.

Acest lucru ridică întrebarea: cât de ecologic este, de fapt, ca lemnul să devină un material popular pentru zgârie-nori? Unde este lemnul mai folositor – în pământ ca un copac viu sau într-o grindă ca parte a unei clădiri?

Într-un articol din „New Yorker” despre cea mai înaltă clădire din lemn din lume, turnul Mjostarnet, jurnaliştii subliniau că Norvegia a investit masiv în împădurire după al Doilea Război Mondial cu intenția de a extinde industriile pe bază de lemn, cum ar fi fabricarea hârtiei. Dar, după ce a descoperit petrol sub Marea Nordului, țara a renunţat la ambițiile de fabricare a hârtiei în favoarea exploatării celei mai valoroase mărfuri din lume.

Drept urmare, pădurile extinse de pin și molid din Norvegia au continuat să crească și acum sunt „coapte pentru uz industrial”. Dacă acești copaci ar muri, ar elibera tot carbonul captat înapoi în atmosferă, însă dacă ar fi tăiați și așezați într-o clădire, acel carbon ar rămâne acolo.

Dar cine poate spune cât de mult ar trăi copacii – și cât de mult carbon ar extrage din atmosferă pe parcursul acestei vieți – dacă ar fi lăsați în pământ? Pinii, de pildă, pot trăi între 100 și 1.000 de ani.

Deși este binecunoscut faptul că producția şi construcţiile de beton au un cost ridicat pentru mediu, acest lucru a fost în mare ignorat în ultimele câteva decenii. Situaţia se va schimba sigur în viitor, indiferent dacă constructorii își asumă responsabilitatea de a fi mai ecologici sau reglementările și opinia publică îi vor obliga s-o facă.

Folosirea lemnului în clădiri înalte ar putea ajunge să fie o soluție viabilă în ţări cu păduri dense și mature  - cum ar fi Scandinavia, Canada și Germania - dar mai puţin în cele mai slab împădurite sau unde cheresteaua trebuie adusă de peste ocean.