Xi Jinping a ordonat Armatei Populare de Eliberare să fie pregătită să pună mâna pe Taiwan până în 2027. Dacă va lansa o invazie, poate depinde de secretarul apărării al președintelui Trump. În cazul în care va fi confirmat de Senat, Pete Hegseth, veteran al Gărzii Naționale a Armatei și realizator de emisiuni de la Fox News, va trebui să se confrunte cu colapsul descurajării în Europa și Orientul Mijlociu, constrângerile de resurse de pe Capitol Hill, provocările de recrutare și un echilibru de putere deteriorat în regiunea Indo-Pacific. Singura modalitate de a promova pacea este să intri în război în prima zi – nu cu China, Rusia sau Iran, ci cu birocrația Pentagonului, scrie Mike Gallagher într-un articol de opinie publicat în The Wall Street Journal.
Prima sarcină este de a revigora Marina Statelor Unite. America are nevoie de dezvoltarea și impulsionarea industriei navale militare, care să poată contracara producția similară a Chinei. Cerințele Pentagonului pentru construirea de nave de luptă implică prea multe părți interesate, dar necoordonate.
Pentagonul stabilește niște cerințe tactice - cum ar fi numărul de rachete de pe o navă - fără a ține cont de specificațiile tehnice interdependente, cum ar fi centrul de greutate al navei respective. Atunci când acele specificații tehnice nu sunt corelate cu cerințele tactice, pot fi afectate performanțele navelor, sau se ajunge la creșterea costurilor de producție și a duratei de fabricație. Departamentul Apărării ar trebui să revină la modelul folosit de Marină până în anii 1960. În acest caz ar avea desemnat un responsabil cu producția, alături de un președinte care decide atât cerințele, cât și specificațiile, asigurându-se că acestea sunt armonizate.
Marina ar trebui să creeze, de asemenea, un birou axat pe accelerarea dezvoltării și implementării anumitor tehnologii de luptă, similar cu Biroul de Capabilități Rapide al Forțelor Aeriene americane și al Forțelor Spațiale. Următorul secretar ar trebui să insiste asupra unor procese mai flexibile în livrarea navelor de suprafață, dronelor aeriene și subacvatice. De asemenea, trebuie să lucreze cu Congresul pentru a ajuta șantierele navale să atragă personal înalt calificat.
Remodelarea bazei industriale maritime poate ajuta, de asemenea, la salvarea Aukus – parteneriatul de securitate dintre Australia, Regatul Unit și SUA - care este în pericol de blocare. Conform acordului Aukus, Marina americană va livra Australiei cel puțin trei submarine de atac, din clasa Virginia, până la începutul anilor 2030. Pentru a realiza acest obiectiv, Marina trebuie să construiască mai mult de o carenă și jumătate pe an, cum se întâmplă în prezent, și să reducă restanțele de întreținere a navelor, care au afectat aproape 40% din flotă. Abordarea acestor provocări va necesita o finanțare consecventă, care va veni doar dacă secretarul apărării pune accent pe importanța supremației maritime, și prezintă un plan coerent de producție navală.
Secretarul trebuie să se confrunte, de asemenea, cu arsenalul epuizat de muniții critice din Occident, în special rachete de apărare aeriană. Într-un conflict cu China, SUA ar putea rămâne fără muniție într-o săptămână. Următorul secretar trebuie să reconstruiască arsenalul Americii, trecând la un ritm accelerat al producției de rachete anti-navă cu rază lungă de acțiune, rachete aer-sol cu rază extinsă, rachete aer-aer, avansate, cu rază medie de acțiune, Harpoon, precum și alte muniții. Aceste sisteme ar trebui să fie echipate cu tehnologie avansată pentru a li se putea extinde raza de acțiune și puterea distructivă.
Navele, submarinele și rachetele sunt toate scumpe. Pentru a economisi bani, următorul secretar trebuie să impună contractarea la preț fix, și să oblige contractorii din sectorul privat să achiziționeze produse și servicii care sunt cercetate și dezvoltate cu fonduri private, și nu cu fonduri publice, adică pe banii contribuabilului american.
Pentru a atrage mai mulți bani, secretarul poate reduce forța de muncă civilă, personalul din cadrul Statului Major Comun, Biroului Secretarului Apărării, corpului general și al ofițerilor de pavilion, precum și birocrația pentru diversitate, echitate și incluziune. El poate vinde active care nu sunt folositoare, cum ar fi terenurile de golf.
Congresul poate ajuta, asigurându-se că Departamentul de Apărare respectă Legea privind simplificarea achizițiilor federale din 1994. Acest statut, pe care Pentagonul îl încalcă frecvent, urmărește să împiedice guvernul să risipească bani pentru dezvoltarea capacităților care pot fi achiziționate din sectorul comercial. NASA a estimat că producția rachetei Falcon 9 va costa 4 miliarde de dolari, mult mai mult decât cele 400 de milioane de dolari pe care i-a cheltuit compania SpaceX deținută de Elon Musk.
Prin urmare, este de la sine înțeles că, respectând prevederile legii, Departamentul Apărării poate economisi zeci de miliarde anual. În plus, Congresul poate acorda Pentagonului autoritatea de a utiliza fonduri alocate, dar necheltuite, cuprinse între 10 și 15 miliarde de dolari pe an.
Presupunând că China va respecta calendarul în ceea ce privește Taiwanul, următorul secretar are doi ani pentru a preveni Al Treilea Război Mondial. Pentru a face acest lucru, el trebuie să pună Pentagonul pe picior de război, concediind orice birocrat care nu poate, sau nu vrea să lucreze în ritm de război. Lipsa de responsabilitate la Departamentul Apărării – după retragerea rușinoasă din Afganistan, eșecul în descurajarea Rusiei de a invada Ucraina, precum și dispariția actualului secretar fără a informa Casa Albă – au subminat încrederea în structura de conducere a armatei.
Înarmat cu o agendă îndrăzneață, următorul secretar poate recâștiga încrederea poporului american, și să bage frica în dușmanii Americii.