Câinii sunt cei mai buni prieteni ai omului în zilele noastre, dar oamenii au avut, în trecut, un animal de companie neașteptat, potrivit unui nou studiu, transmite Sky News.

Oamenii de știință au descoperit oasele unei vulpi dispărute și au găsit dovezi că animalul împărtășea „o legătură puternică” cu oamenii. Ei spun că este o „descoperire rară și neobișnuită”.

Analiza rămășițelor scheletice vechi de 1.500 de ani dintr-un loc din Patagonia argentiniană sugerează că Dusicyon avus, sau lupul din Insulele Falkland, a fost „un companion valoros pentru grupurile de vânători-culegători”.

Oasele provin de la un singur animal, în timp ce rămășițele umane îngropate cu acesta provin de la 21 de indivizi.

Lipsa urmelor de tăieturi sugerează că animalul era mai degrabă un animal de companie decât o specie vânată pentru hrană, au spus oamenii de știință.

Rezultatele au fost publicate în revista Royal Society Open Science.

Autorul studiului, Ophelie Lebrasseur, de la Universitatea din Oxford, a adăugat: „Dieta sa seamănă cu cea a oamenilor îngropați în sit, mai degrabă decât cu dieta canidelor sălbatice, inclusiv tipicul Dusicyon avus. O astfel de similitudine în diete sugerează că a fost hrănit fie de vânători-culegători”.

Faptul că vulpea a fost îngropată alături de oameni sugerează că acest animal special „a avut o semnificație personală”.

Vulpea semăna cu ciobănesc german, în ceea ce privește dimensiunea, cântărind în jur de 10 până la 15 kg, și a trăit în zone ierboase deschise în mari părți ale Americii de Sud.

Înregistrările sugerează că D. avus a dispărut în urmă cu aproximativ 500 de ani, dar motivele dispariției sale sunt neclare.

Sosirea câinilor în Patagonia, cu aproximativ 900 de ani în urmă, poate fi un factor care contribuie.

Dacă vulpile ar fi fost animale de companie bune este, de asemenea, încă neclar.